OBOSEALA CRONICA

                     Sindromul de oboseală cronică este caracterizată prin oboseală sau extenuare severă care împiedică efectuarea activităţilor normale, zilnice obişnuite. Mai există şi alte simptome, dar cel principal este oboseala care durează de cel puţin şase luni. Unele persoane se confruntă cu acest sindrom timp de ani de zile.

Boala nu este foarte bine cunoscută. Majoritatea experţilor spun că este o boală cu setul ei propriu de simptome. Totuşi, unii medici nu sunt de această părere. Nu există teste care să confirme diagnosticul de sindrom de oboseală cronică. Din această cauză, mulţi pacienţi sau familia şi prietenii lor acceptă boala cu oarecare dificultate. Este foarte important ca aceia care sunt în jurul pacientului să creadă în diagnostic şi să-l susţină. Oboseala nu este imaginară, are un substrat real. Este reacţia organismului la o combinaţie de factori fizici şi emoţionali.

    

                              Cauze

  

          Unele persoane dezvoltă acest sindrom după o infecţie virală sau bacteriană, cum ar fi gripa, dar nu există dovezi în acest sens. Alte teorii incriminează sistemul imun, sistemul nervos, sistemul endocrin şi istoria familială (cazuri în rândul membrilor familiei).

                             Simptome 

          Principalul simptom al acestui sindrom este oboseala sau extenuarea severă care durează de cel puţin şase luni şi nu se ameliorează semnificativ la odihnă. Gradul severităţii este atât de mare încât afectează capacitatea de muncă, activităţile de recreere şi cele sociale. Oboseala şi celelalte simptome descrise mai jos pot debuta brusc sau pot să se dezvolte gradat de-a lungul unei perioade de săptămâni sau luni.

Alte simptome pe termen lung includ: uitarea, pierderea memoriei, stare confuzională sau dificultate de concentrare; dureri de gât; ganglionii limfatici uşor măriţi la nivelul gâtului sau axilei; dureri musculare; dureri articulare fără roşeaţă sau tumefiere locală; cefalee (dureri de cap) ale cărei caractere sunt diferite de cele din trecut; somn neodihnitor (la trezire persoana se simte obosită).

          Datorită faptului că sindromul de oboseală cronică nu este uşor de diagnosticat, experţii în sănătate au stabilit nişte reguli de identificare a bolii. Pentru diagnosticul acestui sindrom sunt necesare oboseala şi cel puţin patru dintre simptomele de mai sus. Aceste simptome trebuie să debuteze odată cu oboseala sau după declanşarea ei şi să dureze cel puţin şase luni. Unii pacienţi cu acest sindrom dezvoltă o afecţiune în care frecvenţa cardiacă (numărul de bătăi/minut) creşte şi tensiunea arterială scade în momentul când se ridică din poziţie culcată şi stau în picioare. Aceasta este deseori descrisă ca senzaţie de leşin sau ameţeală. Afecţiunea se numeşte hipotensiune ortostatică.

Depresia se întâlneşte destul de des şi poate duce la înrăutăţirea celorlalte simptome. Medicaţia antidepresivă poate avea efecte benefice.

          Sindromul de oboseală cronică produce simptome care se întâlnesc în multe alte boli, mai ales la debut. De aceea, diagnosticul poate fi pus numai după ce o evaluare completă a exclus celelalte boli cu simptome similare.

                            Evoluţia
 

          În unele cazuri sindromul debutează după o boală cum ar fi mononucleoza sau gripa sau după o perioadă neobişnuită de stres. Totuşi sindromul poate debuta şi fără ca persoana să fi fost înainte bolnavă.

                         Factori de risc
 

          Deşi persoanele care suferă de sindromul de oboseală cronică au în general între 25 şi 45 de ani şi şase persoane din zece sunt femei, nu există dovezi care să arate care sunt factorii de risc pentru dezvoltarea acestui sindrom. Boala se întâlneşte rar la copii. Poate apărea la adolescenţi, mai ales la tinerele adolescente.

                        Consult de specialitate
 

          Prezentarea la medic este foarte importantă, ea trebuie făcută în cazul în care: fatigabilitatea severă instalată de mai mult de două săptămâni duce la limitarea activităţilor obişnuite şi nu se ameliorează cu odihna; insomnie care a debutat în urmă cu mai mult de o lună sau două; tumefierea care durează de cel puţin două săptămâni. 

     Fatigabilitate = oboseală
 

             Fatigabilitatea este un simptom frecvent întâlnit şi poate avea multe alte cauze. Stresul, privarea de somn, lipsa de exerciţiu fizic, boala sau orice altă problemă de sănătate pot fi incriminate. Majoritatea persoanelor care suferă de fatigabilitate nu au acest sindrom. Totuşi, dacă fatigabilitatea nu se ameliorează după una sau două luni de autoîngrijire sau dacă oboseala este persistentă şi limitează activităţile obişnuite, se impune prezentarea la medic.

    Investigaţii
 

          Sindromul de oboseală cronică este greu de diagnosticat. Diagnosticul poate fi pus numai prin eliminarea celorlalte posibilităţi. 

    Iată câteva teste: hemograma completă, viteza de sedimentare a hematiilor, glicemia, test al hormonului stimulator al tiroidei.

                     Tratament
Obiectivul principal de tratament al sindromului de oboseală cronică este îmbunătăţirea stării generale astfel încât pacientul să revină la viaţa normală. Măsuri simple care pot fi luate la domiciliu, cum ar fi îmbunătăţirea ritmului de somn şi exerciţiu fizic moderat, sunt componente importante ale tratamentului.

                   Tratamentul iniţial
Antialgicele, medicamente ce calmează durerea, care pot fi achiziţionate fără prescripţie medicală, cum ar fi ibuprofen sau aspirină, pot ameliora durerile de cap, durerile musculare şi articulare şi alte simptome fizice. Analgezicele narcotice, care sunt eliberate pe bază de prescripţie medicală, pot duce la dezvoltarea dependenţei dacă sunt folosite frecvent, de aceea sunt indicate în general în cele mai severe cazuri şi pe termen scurt.

Administrarea de antidepresive şi consilierea pot duce la ameliorarea celorlalte simptome, indiferent dacă pacientul este depresiv sau nu. Aceste medicamente sunt folosite pentru îmbunătăţirea stării sufleteşti, controlul durerii şi reglarea somnului. În cazul acestui sindrom este important ca atât factorii fizici cât şi cei psihologici să fie trataţi.

              Tratamentul de întreţinere
Tratamentul la domiciliu este foarte important. Se pot parcurge următorii paşi pentru a controla şi uneori a ameliora simptomele:
- pacientul nu trebuie să se suprasolicite când se simte în forţă;
- îmbunătăţirea ritmului de somn. Insomniile pot agrava fatigabilitatea şi celelalte simptome;
- pacientul trebuie să se culce numai atunci când îi este somn şi să se scoale în fiecare zi la aceeaşi oră indiferent dacă se simte odihnit sau nu;
- menţinerea unei temperaturi confortabile în dormitor şi eliminarea tuturor surselor de zgomot şi lumină;
- dacă stă treaz mai mult de 15 minute fără să poată adormi, el trebuie să se ridice din pat şi să execute o activitate în linişte până simte din nou că îi este somn;
- folosirea unei perne care să asigure confortul adecvat;
- evitarea alcoolului, cofeinei şi tutunului înainte de culcare;
- pacientul ar trebui să încerce să doarmă în reprize scurte dacă este necesar, durata lor trebuie să fie între 20 şi 60 de minute şi nu trebuie să aibă loc seara târziu;
- efectuarea regulată de exerciţii fizice moderate;
- consumarea unei diete reduse în grăsimi şi bogate în carbohidrataţi şi fibre.

             Opţiuni de medicamente
Medicaţia nu vindecă sindromul de oboseală cronică; ea ajută doar la ameliorarea simptomelor. Este posibil ca medicamentele să nu accelereze semnificativ procesul de introducere la activitatea deplină, dar dacă sunt folosite corespunzător pot ajuta pacientul să se simtă mai bine.

De reţinut
Administrarea unor tratamente care pot fi dăunătoare cum ar fi diete neobişnuite sau suplimente de vitamine în exces trebuie evitată. Este suficient un comprimat de multivitamine pe zi, depăşirea cu 100% a cantităţii necesare zilnic pentru orice vitamină sau substanţă minerală în afara recomandării medicului trebuie evitată.

Dr. Lucia Amza, medic de familie