Destinul...

E noapte, e întuneric bezna

Si luna bate la fereastră,

Pe masă o facile albastră

Se stinge încet în viaţa noastră.

Tu stai pe pat, stai suferind

Şi chinuit cuprins de ginduri,

De unde oare acest gind

Tu nu vei rupe acele ginduri.

Ear peste noapte stai încet

Privind afră pe fereastră,

Pe cine vezi? Pe cine astepti?

Aştepţi vre-o pasăre maiastră?

Să ştii ca acum am vrut să-ţi spun

Că-mi placi durerea mea se stinge

Din clipa-n clipa drag-îmi eşti

Aş sta zile-n îtregi aşa şi-aş plînge

Rău Dumnezeu ma blestemat

De soarta grea a tinereţii

De clipele cele mai frumoase

De starea grea a vietii…

O Doamne, Doamne! As vrea sa mor!?

As-a trecut cu gloanţă

Însă în schimb la viitor…

Eu nam avut speranta

Cînd stai şi te gindeşti la viitor

Îti pare, ca-i fi mereu în stare

Să te chinui aşa……

La fel cît anul e de mare

Ce-i “VIATĂ”, ce-i “IUBIRE”?

Şi cine le-a creat?

Ce-n seamnă despărţire?

Ce-n seamnă un vis visat?

Nu, eu la aceasta…

Răspuns eu nu voi da,

Eu nuştiu cum e acolo

Dar pe pamînt e asa!

Pămînt, pămînt o Doamne!

De ce aşa e lumea?

De ce aşa e omul?

O viaţă doar să aibă

O viaţă apoi să moară.

Omul moare, umbra-i ramîne

Umbra e mormîntul ce-l vedem.

Omul se duce-n veşnicie

Pe scările de sub pămînt

Pe altă lume, pe alt pămint!

DOAR INTREBARI

          Sunt o epava ruginita, uitata de capitanul ei pe fundul marii... A trecut vremea cand strabateam marile si oceanele lumii infruntant soare si intemperii. Ma gandesc la tine, ma gandesc ca esti departe. Oare voi avea fericirea sa te intalnesc, sa te ating, sa te sarut, sa iti simt parfumul sublim sa iti ating mana, sa te simt aproape sa iti aud respiratia. Cand va fi clipa aceea, va ajunge oare. Voi avea fericirea asta? de ce viata e cruda, de ce ceea ce ne dorim se obtine foarte greu, de ce ceea e rau iese mereu in evidenta. Tu esti speciala, poate mai speciala pe cat imi imaginez. Da ai sa zici ca exagerez, poate putin dar asa imi place mie imi place sa te cicalesc cu complimente in exces... Tu acolo eu aici cativa kilometri ne despart de ce oare ceea ce ne place. Imi place sa cred, vreau sa cred, sa traiesc cu speranta ca te voi intalni candva, undeva ca voi avea bucuria sa stau fata in fata cu tine.

        Ce tie si cu viata asta cand iubesti nu mai vezi nimic in jur, nu vrei sa auzi sfaturi din partea celor din jur nu vezi si nu auzi nimic decat muzica inimi dar cate odata aceasta muzica te duce la suferinta, este greu sa o iei de la capat mereu. Da pana cand trebuie sa dai replay cand o sa fie melodia mai lunga sa dureze mai mult sa nu se termine sa nu dureze 5 luni sau 7 sau 10 cand o sa dureze 30 40 de ani ? cand? Intrebari fara raspuns tu imi zici ca trebuie sa am rabdare sau asa mi s-a parut incep sa tin la tine dar oare e bine? oare sa fi tu cea aleasa? Sa fi tu cea pe care o cauta sufletul meu? Intrebari si iar intrebari cine stie raspunsul? cine il cunoaste? Atatea intrebari atatea asteptari, toata viata e o asteptare prelungita a ceea ce va urma, dar oare ce va urma? o fi bine o fi rau cine cunoaste raspunsul? ........

VAZDUH CENUSIU

               Este inca o zi trista, din cele multe… port in spate povara zilelor neimplinite. Stau…si privesc monitorul …fara sa ma misc, fara sa respir, fara sa indraznesc macar sa ating tastatura…… simturile imi sunt paralizate iar ochii mi-au secat . Nu pot nici macar sa scriu… sa ma descarc … am ramas fara inspiratie de o vreme incoace nici nu imi vine sa scriu sau sa fac altceva, trec zilele precum picaturile de ploaie fiecare diferita dar mie mi se par copii la indigo cu toate astea astept, nu stiu ce astept dar astept. Nu am ideeia pana cand am sa astept sau ce anume, ma afund in ganduri fel de fel, ganduri fara sens ….
      Afara este un soare ciudat. Am deschis larg fereastra. Privesc in fumul vietii si incerc sa disting realitatea de vis si durere In aceasta lume pervertita fiecare gest al meu poate sa atraga asupra societatii mirarea, razbunarea, lor, incearca sa ma doboare cu orice pret, tot ceea ce fac parca nu e bine. Nu reusesc sa disting nimic in globul de cristal imi indrept privirea asupra sufletului meu pustiit de puterii la fel ca o cupa uitata intr-o vitrina prafuita, astept dar ce astept, unde ajung cu viata, daca asta poate fi numita viata. Nu ma mai recunosc...Simt durere in sufletul meu, simt cum visele mele se pierd, nu prind contur, si simt cum ma prabusesc, simt ca nu pot scapa si ma doare, simt ca totul in jur se naruie, se duce, se pierde, totul in jur e grii, norii negri se zaresc la orizonturi soarele ma priveste ciudat, si el are un gand ciudat despre mine, incearca sa se ascunda nu vrea sa ma incalzeasca, vrea sa ma lase in intuneric, parca ar dori sa fuga de pe cer, vrea sa se ascunda dupa norii negrii ai sufletului meu cenusiu, pustiu ramas singur ca un pui de randunica nepregatit pentru marea calatorie, care isi priveste fratiorii cum se duc.
        Totul se invarte, eu insumi ma invart in cerc. Am ramas privind cum viata trece si eu stau si privesc cu jale fara sa incerc sa fac ceva, fara sa ma zbat sa incerc ceva nu stiu ce dar ar trebui sa incerc, priviri nedumerite din jur incearca sa ma absoarba, sa ma faca sa dispar, am ramas singur contra curentului, un curent puternic dar in acelasi timp las, siret si sinistru. Incearca sa faca un pact cu al meu suflet sa il intoarca. Dar rana e prea adanca, inca sangereaza, vantul ascutit imi face rau, ma strapunge cu sulite ascutite, chiar si el, vantul e contra mea, ochii imi sunt plansi dar vantul rautacios nu vrea sa imi usuce lacrima. S-a spus ca timpul vindeca ranile, dar ranile raman sunt prea adanci. Ramane urma, pielea cicatrizata a trecului, rana e prea adanca iar timpul se joaca cu mine fuge de mine e si el precum vantul, poate mai las ca el fuge de mine, toti au facut un pact contra mea, soarele imi rade in spate, sa ascuns, e intuneric, un intuneric ciudat, pana si intunericu e impotriva mea. Recunosc merg contra curentului, contra timpului, sunt contra lumii, chiar si contra mea, ma incapatinez sa fac ceea ce fac cei din jurul precum niste maimute totul e copiat sunt propriul meu dirijor prea obosit si sliit de puteri pentru a dirija si pe alti, doar eu cu mine, un gand ciudat ma strabate... dar mai bine lasa, oricum nu are importanta, erori sunt multe. nori ma ajuta se pare sa imi acopere lacrimile sa le mascheze sau e doar imaginatia mea, mintea imi joaca feste nu vreau sa le fac jocul murdar, acelasi joc in care pierzi fara contestati, am ramas doar singur in ploaie, toti s-au ascuns, ploaia rece imi umezeste trupul uscat, se pare ca am un aliat poaia e de partea mea, ma face mai puternic acest gand, dar oare sa fie tot un joc, ca apoi sa ma tradeze? Ploaia e de partea mea, da! 
       Timpul se uita chioras la mine, macinat parca de invidie, vad cum il copleseste mila de mine, nu vreau mila, vrea ajutor nu mila, nu doresc sa fiu privit cu mila, compasiunea nu ma ajuta in suferinta mea, incerci sa ma ajuti? Vad o mana intinsa sa ma apuc de ea? ma cheama, asteapta sa ma apuc de ea sa ma ridic, oare e bine? este o noua sansa, un nou inceput? aceasta asteptare ma omoara, pana cand sa astept? Sa ma apuc de mana? e sansa mea, dar oare ma va ajuta sau isi va face si ea jocul, precum toti alti? E unica sansa pe care o primesc o fi buna sau rea? Ranile deschise inca ma dor, in timp, mintea, pentru a ramane sanatoasa, le acopera cu cicatrici, iar durerea scade în intensitate, dar nu dispare niciodata. Chiar si cercetatorii confirma ca durerea sufleteasca e mai mare decat cea fizica. Durere...ce e durerea fizica in comparatie cu durerea sufletului? O durere infirma, o durere care trece cu un calmant...in schimb, durerea sufletului...o data ce s-a instalat...greu isi mai ia zborul din lacasul in care s-a instalat atat de confortabil...
        Ce poate alina durerea pe care o simt in adancul sufletului meu? Poate doar vorbele pe care le astept, dar stiu ca nu vor veni...nu vor veni pentru ca orgoliul este uneori mai presus de orice sentimente, ploaia ma parasit ma lasat singur, gandul ca voi gresi iar ma inspaimanta, mana sa razgandit nu mai e intinsa nu ma mai asteapta, sa fie iar un esec o eroare, am asteptat prea mult? Azi am simtit din nou, pentru a nu stiu cita oara, durerea din sufletul meu, e o durere sfasietoare, cu atat mai mult cu cat in aceste momente as fi avut nevoie de sustinere, de dragoste, de prezenta tuturor celor dragi mie... sau a celor care imi sunt aproape dar nimeni, nimeni nu vine usa e deschisa dar nu intra nimeni. Nu sunt genul de persoana care se autocompatimeste si nici nu doresc sa fiu compatimit, imi doresc doar sa scap de toate aceste sentimente care si-au facut loc in sufletul meu, sa imi recapat linistea. Va trece si asta? asa cum trec toate in viata, si cum mereu vin altele...doar ca...fiecare lasa o cicatrice adanca in sufletul meu. 
        As vrea sa fiu singur in pustietate ….sa nu vad lumina zilei….sa stau sa plang….sa imi termin lacrimile si sa plang cu sange…sa aud sunetul lacrimilor mele pe pamant uscat si rece sa fiu doar eu, vreau sa stau, sa fiu singur, sa uit de lume care oricum a uitat de mine sau isi aminteste cand vrea sa ma doboare. Vantul ma loveste imi da palme, ranile si ele ma dor, sufletul mi-e gol, pustiu, comoara a fost furata, iarna sufletului se apropie incet dar sigur, frigul ma patrunde pana in maduva oaselor astept cu nepasare un nou rasarit, stiind parca de mult ca asta urmeaza dar nu e asa se pare ca soarele fuge, se ascunde dupa norii sufletului frigul vrea sa ma inghete ploaia care am crezut-o aliat acum imi rade in fata, si-a facut jocul, jocul murdar, acum vantul isi face jocul, totul e un joc, un joc murdar un fel de ruleta ruseasca masluita, vantul imi da tarcoale ploaia sa schimbat nu mai e apa sa inrosit pana si lacrima e sange  totul e grii mai nou gri cu rosu, gri insangerat, sufletul ma doare ma macina as vrea sa se termine tot as vrea sa inghet sa dispar in ceata, vazduhul miroase ciudat un izz de umezeala un miros de sange, vantul ma priveste ciudat ar vrea sa ma inghete sa termine cu mine…. totul se va termina, stiu doar,  va fi prea tarziu poate, poate? sau prea devreme, fericirea celor din jur, ma omoara, bucuria lor contra mea. Se bucura de suferinta mea, de ceea ce ma doare, toti imi sunt contra. 

Am ramas singur eu si restu ... 

OBOSEALA CRONICA

                     Sindromul de oboseală cronică este caracterizată prin oboseală sau extenuare severă care împiedică efectuarea activităţilor normale, zilnice obişnuite. Mai există şi alte simptome, dar cel principal este oboseala care durează de cel puţin şase luni. Unele persoane se confruntă cu acest sindrom timp de ani de zile.

Boala nu este foarte bine cunoscută. Majoritatea experţilor spun că este o boală cu setul ei propriu de simptome. Totuşi, unii medici nu sunt de această părere. Nu există teste care să confirme diagnosticul de sindrom de oboseală cronică. Din această cauză, mulţi pacienţi sau familia şi prietenii lor acceptă boala cu oarecare dificultate. Este foarte important ca aceia care sunt în jurul pacientului să creadă în diagnostic şi să-l susţină. Oboseala nu este imaginară, are un substrat real. Este reacţia organismului la o combinaţie de factori fizici şi emoţionali.

    

                              Cauze

  

          Unele persoane dezvoltă acest sindrom după o infecţie virală sau bacteriană, cum ar fi gripa, dar nu există dovezi în acest sens. Alte teorii incriminează sistemul imun, sistemul nervos, sistemul endocrin şi istoria familială (cazuri în rândul membrilor familiei).

                             Simptome 

          Principalul simptom al acestui sindrom este oboseala sau extenuarea severă care durează de cel puţin şase luni şi nu se ameliorează semnificativ la odihnă. Gradul severităţii este atât de mare încât afectează capacitatea de muncă, activităţile de recreere şi cele sociale. Oboseala şi celelalte simptome descrise mai jos pot debuta brusc sau pot să se dezvolte gradat de-a lungul unei perioade de săptămâni sau luni.

Alte simptome pe termen lung includ: uitarea, pierderea memoriei, stare confuzională sau dificultate de concentrare; dureri de gât; ganglionii limfatici uşor măriţi la nivelul gâtului sau axilei; dureri musculare; dureri articulare fără roşeaţă sau tumefiere locală; cefalee (dureri de cap) ale cărei caractere sunt diferite de cele din trecut; somn neodihnitor (la trezire persoana se simte obosită).

          Datorită faptului că sindromul de oboseală cronică nu este uşor de diagnosticat, experţii în sănătate au stabilit nişte reguli de identificare a bolii. Pentru diagnosticul acestui sindrom sunt necesare oboseala şi cel puţin patru dintre simptomele de mai sus. Aceste simptome trebuie să debuteze odată cu oboseala sau după declanşarea ei şi să dureze cel puţin şase luni. Unii pacienţi cu acest sindrom dezvoltă o afecţiune în care frecvenţa cardiacă (numărul de bătăi/minut) creşte şi tensiunea arterială scade în momentul când se ridică din poziţie culcată şi stau în picioare. Aceasta este deseori descrisă ca senzaţie de leşin sau ameţeală. Afecţiunea se numeşte hipotensiune ortostatică.

Depresia se întâlneşte destul de des şi poate duce la înrăutăţirea celorlalte simptome. Medicaţia antidepresivă poate avea efecte benefice.

          Sindromul de oboseală cronică produce simptome care se întâlnesc în multe alte boli, mai ales la debut. De aceea, diagnosticul poate fi pus numai după ce o evaluare completă a exclus celelalte boli cu simptome similare.

                            Evoluţia
 

          În unele cazuri sindromul debutează după o boală cum ar fi mononucleoza sau gripa sau după o perioadă neobişnuită de stres. Totuşi sindromul poate debuta şi fără ca persoana să fi fost înainte bolnavă.

                         Factori de risc
 

          Deşi persoanele care suferă de sindromul de oboseală cronică au în general între 25 şi 45 de ani şi şase persoane din zece sunt femei, nu există dovezi care să arate care sunt factorii de risc pentru dezvoltarea acestui sindrom. Boala se întâlneşte rar la copii. Poate apărea la adolescenţi, mai ales la tinerele adolescente.

                        Consult de specialitate
 

          Prezentarea la medic este foarte importantă, ea trebuie făcută în cazul în care: fatigabilitatea severă instalată de mai mult de două săptămâni duce la limitarea activităţilor obişnuite şi nu se ameliorează cu odihna; insomnie care a debutat în urmă cu mai mult de o lună sau două; tumefierea care durează de cel puţin două săptămâni. 

     Fatigabilitate = oboseală
 

             Fatigabilitatea este un simptom frecvent întâlnit şi poate avea multe alte cauze. Stresul, privarea de somn, lipsa de exerciţiu fizic, boala sau orice altă problemă de sănătate pot fi incriminate. Majoritatea persoanelor care suferă de fatigabilitate nu au acest sindrom. Totuşi, dacă fatigabilitatea nu se ameliorează după una sau două luni de autoîngrijire sau dacă oboseala este persistentă şi limitează activităţile obişnuite, se impune prezentarea la medic.

    Investigaţii
 

          Sindromul de oboseală cronică este greu de diagnosticat. Diagnosticul poate fi pus numai prin eliminarea celorlalte posibilităţi. 

    Iată câteva teste: hemograma completă, viteza de sedimentare a hematiilor, glicemia, test al hormonului stimulator al tiroidei.

                     Tratament
Obiectivul principal de tratament al sindromului de oboseală cronică este îmbunătăţirea stării generale astfel încât pacientul să revină la viaţa normală. Măsuri simple care pot fi luate la domiciliu, cum ar fi îmbunătăţirea ritmului de somn şi exerciţiu fizic moderat, sunt componente importante ale tratamentului.

                   Tratamentul iniţial
Antialgicele, medicamente ce calmează durerea, care pot fi achiziţionate fără prescripţie medicală, cum ar fi ibuprofen sau aspirină, pot ameliora durerile de cap, durerile musculare şi articulare şi alte simptome fizice. Analgezicele narcotice, care sunt eliberate pe bază de prescripţie medicală, pot duce la dezvoltarea dependenţei dacă sunt folosite frecvent, de aceea sunt indicate în general în cele mai severe cazuri şi pe termen scurt.

Administrarea de antidepresive şi consilierea pot duce la ameliorarea celorlalte simptome, indiferent dacă pacientul este depresiv sau nu. Aceste medicamente sunt folosite pentru îmbunătăţirea stării sufleteşti, controlul durerii şi reglarea somnului. În cazul acestui sindrom este important ca atât factorii fizici cât şi cei psihologici să fie trataţi.

              Tratamentul de întreţinere
Tratamentul la domiciliu este foarte important. Se pot parcurge următorii paşi pentru a controla şi uneori a ameliora simptomele:
- pacientul nu trebuie să se suprasolicite când se simte în forţă;
- îmbunătăţirea ritmului de somn. Insomniile pot agrava fatigabilitatea şi celelalte simptome;
- pacientul trebuie să se culce numai atunci când îi este somn şi să se scoale în fiecare zi la aceeaşi oră indiferent dacă se simte odihnit sau nu;
- menţinerea unei temperaturi confortabile în dormitor şi eliminarea tuturor surselor de zgomot şi lumină;
- dacă stă treaz mai mult de 15 minute fără să poată adormi, el trebuie să se ridice din pat şi să execute o activitate în linişte până simte din nou că îi este somn;
- folosirea unei perne care să asigure confortul adecvat;
- evitarea alcoolului, cofeinei şi tutunului înainte de culcare;
- pacientul ar trebui să încerce să doarmă în reprize scurte dacă este necesar, durata lor trebuie să fie între 20 şi 60 de minute şi nu trebuie să aibă loc seara târziu;
- efectuarea regulată de exerciţii fizice moderate;
- consumarea unei diete reduse în grăsimi şi bogate în carbohidrataţi şi fibre.

             Opţiuni de medicamente
Medicaţia nu vindecă sindromul de oboseală cronică; ea ajută doar la ameliorarea simptomelor. Este posibil ca medicamentele să nu accelereze semnificativ procesul de introducere la activitatea deplină, dar dacă sunt folosite corespunzător pot ajuta pacientul să se simtă mai bine.

De reţinut
Administrarea unor tratamente care pot fi dăunătoare cum ar fi diete neobişnuite sau suplimente de vitamine în exces trebuie evitată. Este suficient un comprimat de multivitamine pe zi, depăşirea cu 100% a cantităţii necesare zilnic pentru orice vitamină sau substanţă minerală în afara recomandării medicului trebuie evitată.

Dr. Lucia Amza, medic de familie