Postul Mare, timp de pocainta si de reflectie,timp de rugaciune si pocainta, de pregatire pentru sarbatoarea Invierii Domnului, incepe in Biserica Romano-Catolica odata cu Miercurea Cenusii (17 februarie 2010).
Prima zi a Postului Mare este numita Miercurea Cenusii pentru ca, dupa Evanghelia si omilia din aceasta zi, se binecuvanteaza si se presara cenusa pe capetele credinciosilor obţinuta din ramurile purtate in procesiune in Duminica Floriilor din anul precedent. Credinciosii, primind cenusa si indemnul: "Convertiti-va si credeti in Evanghelie" (Mc 1,15), incep timpul destinat purificarii sufletului. Prin acest semn de pocainta se exprima smerenia si conditia omului pacatos, care-si marturiseste pacatul in fata lui Dumnezeu, aratand astfel dorinta unei convertiri interioare in speranta ca Domnul este milostiv cu el. Acest drum al convertirii sufletului isi atinge punctul sau maxim cu celebrarea tainei marturisirii pacatelor, a spovezi.
Postul Mare este timpul cand crestinul e chemat sa se preocupe mai mult de rostul sufletului si al existentei sale. Un timp pentru a face ca trupul si vointa sa fie eliberate de toate constrangerile si de orice sclavie; un timp de pocainta si de impacare cu Dumnezeu si cu aproapele. Rugaciunea, pomana si postul ajuta la trairea spiritului acestui timp. Postului Mare este in acelasi timp si timpul de reflectiei, si de meditatiei.
Biserica propune 40 de zile de post, acest numar avand o bogata simbolistica: 40 de ani petrecuti in pustiu; 40 de zile petrecute de Moise pe Muntele Sinai; 40 de zile petrecute fara mancare de Abraham cand il ducea pe Isaac sa-l jertfeasca Domnului; 40 de zile de post al lui Isus in pustiu etc.
Vechiul Testament prezenta postul ca renuntarea la mancare pentru un timp limitat pentru a exprima durerea spiritului. In alt context, postul poate fi privit ca o pedeapsa pe care si-o aplica crestinul siesi. Profetii sunt cei care au afirmat ca fara o conduita morala conforma credintei, postul este zadarnic.
Noul Testament ne prezinta mai multe exemple de post. Fariseii posteau luni si joi. Profetesa Ana se ruga in templu si postea asteptand venirea lui Mesia. Dar Cristos este cel care ofera paradigma si finalitatea postului. El se pregateste temeinic pentru misiunea sa, retragandu-se in pustiu si postind.
Cristos ni se prezinta saptamana de saptamana pe drumul incercarilor, al ispitirii (duminica I), pe inaltimea Taborului in rugaciune (duminica a II-a), in mijlocul multimii chemandu-i pe toti la convertire pentru a nu pieri (duminica a III-a), in casa Tatalui care-l primeste si il imbratiseaza pe fiul risipitor, care s-a reintors (duminica a IV-a), in templu predicand multimilor si iertand-o pe femeia prinsa in pacat, care s-a angajat sa nu mai pacatuiasca (duminica a V-a), si, desigur, pe drumul spre jertfa suprema, in Gradina Maslinilor, intrand triumfatori Ierusalim, inconjurat de ucenicii sai si de multime, ajungand astfel tocmai in saptamana patimilor (duminica a VI-a) pentru a parcurge drumul Cenacolului, al Calvarului, al crucii si al mormantului in asteptarea clipei biruintei si a Invierii (duminica Pastelui).
Procesul la care ne cheama Postul Mare se numeste convertire. "Convertiti-va si credeti in evanghelie", auzim in Miercurea Cenusii - un indemn care apoi este reluat pe parcursul celor patruzeci de zile. Pentru a face aceasta este necesar sa privim in noi insine. Lecturile biblice ne propun un program de viata bazat pe rugaciune, solidaritate fraterna si sobrietate personala. Calea sfintei crucii, prin care se mediteaza drumul lui Cristos din momentul condamnarii pana la punerea in mormant ne poate ajuta la acest pas decisiv.
Pr. Cornel Cadar
Prima zi a Postului Mare este numita Miercurea Cenusii pentru ca, dupa Evanghelia si omilia din aceasta zi, se binecuvanteaza si se presara cenusa pe capetele credinciosilor obţinuta din ramurile purtate in procesiune in Duminica Floriilor din anul precedent. Credinciosii, primind cenusa si indemnul: "Convertiti-va si credeti in Evanghelie" (Mc 1,15), incep timpul destinat purificarii sufletului. Prin acest semn de pocainta se exprima smerenia si conditia omului pacatos, care-si marturiseste pacatul in fata lui Dumnezeu, aratand astfel dorinta unei convertiri interioare in speranta ca Domnul este milostiv cu el. Acest drum al convertirii sufletului isi atinge punctul sau maxim cu celebrarea tainei marturisirii pacatelor, a spovezi.
Postul Mare este timpul cand crestinul e chemat sa se preocupe mai mult de rostul sufletului si al existentei sale. Un timp pentru a face ca trupul si vointa sa fie eliberate de toate constrangerile si de orice sclavie; un timp de pocainta si de impacare cu Dumnezeu si cu aproapele. Rugaciunea, pomana si postul ajuta la trairea spiritului acestui timp. Postului Mare este in acelasi timp si timpul de reflectiei, si de meditatiei.
Biserica propune 40 de zile de post, acest numar avand o bogata simbolistica: 40 de ani petrecuti in pustiu; 40 de zile petrecute de Moise pe Muntele Sinai; 40 de zile petrecute fara mancare de Abraham cand il ducea pe Isaac sa-l jertfeasca Domnului; 40 de zile de post al lui Isus in pustiu etc.
Vechiul Testament prezenta postul ca renuntarea la mancare pentru un timp limitat pentru a exprima durerea spiritului. In alt context, postul poate fi privit ca o pedeapsa pe care si-o aplica crestinul siesi. Profetii sunt cei care au afirmat ca fara o conduita morala conforma credintei, postul este zadarnic.
Noul Testament ne prezinta mai multe exemple de post. Fariseii posteau luni si joi. Profetesa Ana se ruga in templu si postea asteptand venirea lui Mesia. Dar Cristos este cel care ofera paradigma si finalitatea postului. El se pregateste temeinic pentru misiunea sa, retragandu-se in pustiu si postind.
Cristos ni se prezinta saptamana de saptamana pe drumul incercarilor, al ispitirii (duminica I), pe inaltimea Taborului in rugaciune (duminica a II-a), in mijlocul multimii chemandu-i pe toti la convertire pentru a nu pieri (duminica a III-a), in casa Tatalui care-l primeste si il imbratiseaza pe fiul risipitor, care s-a reintors (duminica a IV-a), in templu predicand multimilor si iertand-o pe femeia prinsa in pacat, care s-a angajat sa nu mai pacatuiasca (duminica a V-a), si, desigur, pe drumul spre jertfa suprema, in Gradina Maslinilor, intrand triumfatori Ierusalim, inconjurat de ucenicii sai si de multime, ajungand astfel tocmai in saptamana patimilor (duminica a VI-a) pentru a parcurge drumul Cenacolului, al Calvarului, al crucii si al mormantului in asteptarea clipei biruintei si a Invierii (duminica Pastelui).
Procesul la care ne cheama Postul Mare se numeste convertire. "Convertiti-va si credeti in evanghelie", auzim in Miercurea Cenusii - un indemn care apoi este reluat pe parcursul celor patruzeci de zile. Pentru a face aceasta este necesar sa privim in noi insine. Lecturile biblice ne propun un program de viata bazat pe rugaciune, solidaritate fraterna si sobrietate personala. Calea sfintei crucii, prin care se mediteaza drumul lui Cristos din momentul condamnarii pana la punerea in mormant ne poate ajuta la acest pas decisiv.
Pr. Cornel Cadar
Preluat de pe Blog-ul KOLPING FARAOANI
Voi reveni cu capturarea, procesul si executia lui Isus Cristos. Prevederi legale din perspectiva juridica a vremi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu