Cu gandul acasa

            Nu stiu pe cati dintre voi, problemele va impiedica sa ascultati clinchetele de clopotei si glasurile suave de copii care va colinda pe la usi. Este mai putin important daca aveti masa imbelsugata, sau doar niste firimituri pe care v-ati incapatanat sa le inpodobiti, incadrandu-le intr-o atmosfera festiva. La cumpana dintre ani, toti avem acelasi drept de a ne oxigena sufletele cu acelasi aer de sarbatoare. Pare sa nu mai conteze ca unii au un covrig pe post de tort. Chiar daca ravnita sampanie frantuzeasca este inlocuita cu un vin din podgoriile nationale, sau cu un bidon de bere; important este sa-i avem alaturi de noi pe cei dragi. Insa daca acest lucru nu este fizic posibil din cauza departarilor, cea mai rapida ,,teleportare" (realizabila in fractiuni de secunda) este puterea gandului. Imaginatia poate cotrobai in cele mai prafuite cotloane ale sufletului si sa ne aduca la lumina chipurile dragi noua. Putem proiecta propriul diapozitiv mental, investind drept capital portiuni enorme din suflet. Iubirea, ca si dragostea sunt cei mai buni regizori; stiu sa readuca la viata scenarii de acuratete rara, facand sa vibreze in note sublime toate corzile spiritului. Daca avem la cine sa ne gandim, nu vom fi niciodata singuri. Iubirea nu circula niciodata pe strazi cu sens unic. In cazul acesteia, de fiecare data cand daruim, de fapt primim. Dragostea este unicul capital care, cu cat il investim mai mult, cu atat suntem mai bogati.


   [...]



          Melancolia nu este produsul tristetii. Ea este o stare data de beatitudine si are rezonanta divina. Mahnirea este situata la polul opus melancoliei. Apasarea sufleteasca vine din faptul ca nu avem asupra cui sa ne proiectam iubirea. Omul simte nevoia sa imparta bucata sa cu cineva. De accea cand este iubit, individul simte ca pluteste in al noulea cer. El este fericit ca poate oferi placere. De aceea oamenii indragostiti sunt eficienti productiei; pentru ca ei ies din conul de umbra al ignorantei si sunt pusi in valoare tocmai prin capitalul sentimental pe care celalalt il investeste in el.
Cel mai nefericit om este cel care constientizeaza ca nu este iubit. Cel mai fericit om este cel daruieste iubire neconditionata. Chiar si iubind un animal de companie, primesti dragoste fara rezerve, pentru ca recunostinta lui o vei simti propagandu-se la infinit ...


CAT DE MARE TREBUIE SA FIE IUBIREA?
N-AM AUZIT CA AR EXISTA UNITATI DE MASURA PENTRU ACEASTA.
IUBIREA ESTE SUFICIENTA SI ATAT ! "


                           Sarbatori fericite si un an nou fericit !


          Sursa: Blog pentru minte, suflet si lectura                                        



                                                                                                   Cu stima al vostru , Krys