Cu gandul acasa

            Nu stiu pe cati dintre voi, problemele va impiedica sa ascultati clinchetele de clopotei si glasurile suave de copii care va colinda pe la usi. Este mai putin important daca aveti masa imbelsugata, sau doar niste firimituri pe care v-ati incapatanat sa le inpodobiti, incadrandu-le intr-o atmosfera festiva. La cumpana dintre ani, toti avem acelasi drept de a ne oxigena sufletele cu acelasi aer de sarbatoare. Pare sa nu mai conteze ca unii au un covrig pe post de tort. Chiar daca ravnita sampanie frantuzeasca este inlocuita cu un vin din podgoriile nationale, sau cu un bidon de bere; important este sa-i avem alaturi de noi pe cei dragi. Insa daca acest lucru nu este fizic posibil din cauza departarilor, cea mai rapida ,,teleportare" (realizabila in fractiuni de secunda) este puterea gandului. Imaginatia poate cotrobai in cele mai prafuite cotloane ale sufletului si sa ne aduca la lumina chipurile dragi noua. Putem proiecta propriul diapozitiv mental, investind drept capital portiuni enorme din suflet. Iubirea, ca si dragostea sunt cei mai buni regizori; stiu sa readuca la viata scenarii de acuratete rara, facand sa vibreze in note sublime toate corzile spiritului. Daca avem la cine sa ne gandim, nu vom fi niciodata singuri. Iubirea nu circula niciodata pe strazi cu sens unic. In cazul acesteia, de fiecare data cand daruim, de fapt primim. Dragostea este unicul capital care, cu cat il investim mai mult, cu atat suntem mai bogati.


   [...]



          Melancolia nu este produsul tristetii. Ea este o stare data de beatitudine si are rezonanta divina. Mahnirea este situata la polul opus melancoliei. Apasarea sufleteasca vine din faptul ca nu avem asupra cui sa ne proiectam iubirea. Omul simte nevoia sa imparta bucata sa cu cineva. De accea cand este iubit, individul simte ca pluteste in al noulea cer. El este fericit ca poate oferi placere. De aceea oamenii indragostiti sunt eficienti productiei; pentru ca ei ies din conul de umbra al ignorantei si sunt pusi in valoare tocmai prin capitalul sentimental pe care celalalt il investeste in el.
Cel mai nefericit om este cel care constientizeaza ca nu este iubit. Cel mai fericit om este cel daruieste iubire neconditionata. Chiar si iubind un animal de companie, primesti dragoste fara rezerve, pentru ca recunostinta lui o vei simti propagandu-se la infinit ...


CAT DE MARE TREBUIE SA FIE IUBIREA?
N-AM AUZIT CA AR EXISTA UNITATI DE MASURA PENTRU ACEASTA.
IUBIREA ESTE SUFICIENTA SI ATAT ! "


                           Sarbatori fericite si un an nou fericit !


          Sursa: Blog pentru minte, suflet si lectura                                        



                                                                                                   Cu stima al vostru , Krys

Egoistumul in relatia ta

                    Cu ceva timp in urma cineva ma intreba, de ce scriu. I-am spus simplu, pentru ca imi vine. Si mai e un motiv real, acela de a da de gandit. De exemplu, unora care se cred buricul pamantului si au impresia ca lumea se invarte dupa ei. Sunt unii care, orice propunere iti fac, nu se gandesc decat la binele lor. N-o sa auzi niciodata din gura lor expresia "Lasa-ma pe mine, tie sa-ti fie bine !". Ei tot timpul vor ceva si tot timpul vor fi cei nefericiti, nemultumiti, neimpliniti, nesatisfacuti, saraci, parasiti de toti ... bla bla.
 
             Nu daruiesc aproape niciodata nimic. Sau daca dau, nu dau de la ei, din suflet, "sa-si rupa de la gura", ci dau de la altii. Adica din ce le prisoseste si n-au nevoie. Pe romaneste "Ia-o tu, ca oricum o aruncam !". Nici cadouri nu fac. Sau daca o fac, calculeaza cu mare interes.
Cand auziti pe cineva ca se plange, sa fiti cu mare bagare de seama, pentru ca precis are un motiv ascuns. Cei care daruiesc, nu conteaza ce, chiar si iubire, aproape intotdeauna sunt inconjurati de prieteni si familie si sunt fericiti.

             Sa stiti ca altruismul se invata. Nu te nasti cu el. Cei care se nasc asa, sunt foarte rari si au ceva divin. Omul se naste egoist. Este gena conservarii, instinctul supravietuirii. Si daca familia ii incurajeaza aceste trasaturi, respectivul este pierdut pe viata. Afectat nu va fi doar el, ci majoritatea celor care vor crede in el: prieteni, parteneri de afaceri, neveste, barbati, copii, parinti.
Si stiti ce e tragic, faptul ca egoistul, chiar daca constientizeaza, nu poate sa se schimbe. El nu intelege de ce trebuie sa dea la schimb ceva. :)

                   O alta chestie interesanta ...
Nu stiu daca ati observat, intr-o relatie sentimentala, iubirea devine cel mai egoist sentiment, cand un partener iubeste, iar celalalt nu.
Iubirea reprezinta un dar. Cine iubeste, asteapta sa fie iubit. Cand nu mai primeste, si totusi el daruieste, apare frustrarea si reactia normala: "Eu iti daruiesc, tu de ce nu imi daruiesti ?". La prima vedere pare corect. La o a doua vedere, este un gest egoist. Imaginati-va ca va place ceva anume la o persoana. Va duceti la ea, scoateti din buzunar un teanc de bani si ii spuneti: "Uite banii, da-mi-l !". Exact asa e si cu sentimentul. Nu poti lua cu forta ceva. :)
Cati pricep asta ? Cati egoisti inteleg ca partenerul nu este un bun de folosinta indelungata ?






                                                                                                                Al vostru Krys,


 sursa: Blog pentru minte, suflet si lectura

Romania e si tara ta

             Astazi este 1 decembrie ziua frumoasei noastre patri Romania. Eu imi iubesc tara asa cum este ea chiar daca nu imi place ceea ce se intampla in ea dar nu e vina ei e doar vina noastra. Dragostea de patrie este cel mai nobil sentiment pe care-l poate simti fiinta omeneasca. Dragostea de patrie, e dragostea de pragul casei in care te-ai nascut, de cuptorul la care cu dragoste mama cocea paine si cozonaci, de vatra focului la care te-ai incalzit in iernile aspre cu zapada scanteietoare spulberata de vanturi sau cea scartainda sub pasul zburdanic al copiilor. E dragostea de curte, gradina si umbra pomului sub care iti placea sa stai, dragostea de nisipul fierbinte uscat de soarele in zilele calde ale verii. E dragostea de chipul, glasul si grija parintilor care te-au crescut; de povestile bunicilor, de prietenii si colegii tai, de dascalul care te-a invatat sa scrii si sa citesti, care te-a invatat tainele vietii. E dragostea de obiceiurile, traditia si sarbatorile familiei tale, ale satului, ale orasului si ale poporului tau; dragostea de intinderea campului cu iarba si flori, cu onduiri si spice bogate, cu adieri de miresme si clipociri de ape argintii ce serpuiesc faramitand miile de pietre pana departe unde se intalnesc in linia orizontului. E drogostea de fosnetul padurii in care ai cules fragi si mure, de orizontul la care rasare si apune soarele datator de viata.

            De multe ori ne intrebam sau suntem intrebati: esti patrios iti iubesti tara? Si daca da, cum esti patriot, ce faci tu pentru tara ta? Intrebarile nu sunt usoare, sa fim sinceri, intrebarile care te pun pe ganduri si uneori te rascolesc. Pentru ca, pana la urma, ce este iubirea de tara si cum ne iubim patria? Acum sigur te intrebi ce anume ai facut tu pentru tara sau te intrebi ce a facut ea pentru tine?

             Iubirea de patrie si de neam este doar o alta forma de iubire. Un dulce sentiment ce ia cele mai diverse forme, ca o dulce adiere suava de vant pe care uneori nici n-o mai observi


             Cele mai mari personalitati ale lumii au afirmat ca iubirea de patrie, de popor este unul din sentimentele sfinte care ii da omului cel ami mare pret. Dragostea de patrie este ceva ce nu poate di exprimat in cuvinte. dragostea de patrie nu presupune doar nationalism formal, patriotism de fatada si declaratii frenetice lipsite de sens. Iubirea fata de stramosescul pamant ce ti-a dat viata este o datorie morala a fiecaruia dintre noi, asa cum este de datoria noastra . Cu totii suntem datori sa ne aparam tara, sa o iubim si sa o cinstim, pentru ca asta e menirea fiecaruia dinte noi pe acest Pamant!
  
             Iubirea fata de pamantul stramosesc se poate exprima in felurite moduri. Spre exemplu, sportivii care au reprezentat de-a lungul timpului Romania si i-au adus cinste si onoare, medalii si au adus performantele romanesti pe prima pozitie a podiumului olimpic, si-au demostrat iubirea de tara. Nadia Comaneci si Gheorghe Hagi sunt doar cateva exemple.

                  Totodata, luptatorii si militarii care si-au dat viata pentru poporul roman, veteranii si Armata Romana, in general, au dat dovada de patriotism si abnegatie, deoarece ei au murit pe front pentru ca noi sa avem azi o tara. Cinste lor! Totusi, nu trebuie uitati anumiti remarcabili oameni politici romani, care au adus cinste si onoare Romaniei, si care au faurit Romania Mare. Din pacate, clasa politica romaneasca a fost in mare parte abjecta. Totusi, trebuie sa ne aducem cu mandrie amintem de dinastia regala de Hohenzollern, care, germani fiind la origine, au fost cei mai mari patrioti romani. Sa nu uitam de dinastia Bratianu, care a dominat timp de aproape un secol politica romaneasca. Exemplele pot continua la nesfarsit.

     
                      La multi ani romanii de pretutindeni !!!!!!!!!!!!



                                                                                                                                  Al vostru, Krys