VIATA INCOTRO ?

 

 

 

        Alergam prin viata si ne zbatem in acest zbucium din care parca nu mai iesim, ca intr-un final sa ne oprim si sa ne intrebam: ”Ce vreau eu de fapt?” Cu ce ne-am ales dupa atata alergat ce ne-a iesit, ce am castigat, cu ce am ramas, pentru ce atata chin, pentru ce atata bataie de cap? Cu ce ne-am ales? Cu ce ne-am ales?

         Promitem multe, facem putine, luam totul si nu oferim nimic, urlam, tragem, tipam, mintim, pervertim lumea cu ce apucam, inselam pe toti numa sa ne fie noua bine, facem tot ce ne sta in putinta si cateodata mai mult de atata sa ne fie bine, dam din coate si apoi ne oprim istoviti, fara nici o directie si fara nici un tel si privim in urma si realizam ca nu am facut nimic, totul ce am facut si pentru ce ne-am zbatut nu reprezinta nimic. Barfim, ranjim cu rautate, jignim, atacam pe la spate, uneltim, ne purtam necivilizat, uram si jignim pe toata lumea de langa noi ca doar noi suntem perfecti, apoi ne batem cu pumnul in piept si urlam cat ne tine gura ca suntem ”oameni”, ca suntem ”fiinte superioare”.Superioare cui? cine e sub noi sau ce e sub noi? Suntem superiori celor din jur? Cine e mai prejos de noi?
 

        Vedem masini luxoase, case mari, haine scumpe si ne dorim si noi, le vrem pe toate sa avem ce nu are nimeni, sa fim unici sa fim mai presus fara sa ne dam seama ca in felul acesta ne ducem in jos nu in sus, crezand ca nu mai e nimeni ca noi. Normal, nu mai e nimeni asa de prost ca noi, alergam dupa avere pana ajungem in patru scanduri. Credem ca asta ne aduce fericirea care lipseste. Fericirea nu consta in avere multa, ea consta in a fi multumit cu ceea ce ai.si avem impresia ca mereu lipseste ceva. Pentru ca da, lipseste ceva. Ne bem mintile, ne incetosam gandirea si cautam ”efecte tari”. Crezand ca un pahar de bautura sau o tigara ne aduce fericirea. Cand suntem tristi sau suparati ce facem ne inecam in bautura si fumam precum o locomotiva, ma intreb daca ne ajuta. Cu ce ne ajuta sa ne afumam plamani sau sa ne distrugem ficatul?   

        Facem promisiuni desarte, marturisim iubiri neexistente si furam inimi si trupuri pentru simpla placere. Ne-am creat propria Divinitate si ne proslavim eul. Ce ne dorim cu adevarat? Putere, control, sa dominam? Ce ne multumeste, pe noi, oamenii? CE? Care este scopul nostru in viata asta? Omule, opreste-te o clipa din alergarea ta si spune-mi, CE VREI de la viata? Ce doresti de la ea de ce o chinui asa cu ce ti-a gresit? Ce vrei de la ea? Crezi ca tu oferi prea mult ca sa poti sa ceri atatea? Tu care nu ii oferi nimic ai curaj sa ceri atatea? Ai un tupeu inexplicabil, incearca sa oferi ceva si apoi poti avea pretentia sa si ceri ... Te las pe tine sa continui, eu ma opresc aici.