ACEST BLOG SE ELIBEREAZA FARA PRESCRIPTIE MEDICALA SE RECOMANDA CITIREA CU ATENTIE A CONTINUTULUI. DACA APAR MANIFESTARI PLACUTE SAU NEPLACUTE ADRESATI-LE PRINTR-UN COMMENTARIU

31 iulie 2011

Si iata ca a rasarit si la mine soarele...

Erau zile care mi se pareau ca nimic nu-mi merge bine si ca nu va mai fi bine, dar iata ca a rasarit soarele pe strada mea a fost innorata prea mult timp. Totul a venit pe neasteptate. Nu am stat nici o secunda sa ma gandescdar daca nu este el asa cum vreau eu?!”…“ Dar cum vreau eu? Asa cum este el? “dulce, respectuos, grijuliu, atent, glumet, sensibil, optimist , etc.”as putea continua in acest ritm mult si toate calitatile vor fi numai cele pozitive am realizat ca nu reusesc sa-i descopar defectele, chiar si daca le-ar avea cu siguranta il voi iubi si mai mult doar pentru ca nu este perfect.

Miile de minute vorbite cu tine mi-au dat energia de care am nevoie pentru a merge inainte, veselia care ma invadeaza, speranta ca totul va fi si mai frumos!!!
Descopar cu fiecare zi ca in sufletul meu nu mai incape atata dorinta de a fi langa tine si aproape ca imi vine sa plang de fericire ca viata a fost atat de darnica cu mine si mi-a adus langa mine o comoara, de care voi avea mare grija sa nu o pierd.
Iti multumesc Doamne ca te-ai gandit si la mine si mi-ai trimis ingerul vietii. Te iubesc dragul meu pentru tot ce reprezinti in viata mea.
Dragostea mea pentru tine este ca un cer senin dupa o dimineata innourata, ca roua in zori de zi, ca razele soarelui de primavara, ca florile din luna mai vocea ta imi aduce bucurie in suflet si gandul la tine liniste. Cea mai mare dorinta a mea penrtru tine este sa te fac fericit! TE IUBESC!!!

Doua inimi

Doua inimi bat neicetat

Una pentru alta.

Doua suflete se striga

Precum doi ingeri, se intalnesc

Si apoi se IUBESC,

Spre a deveni unul in fiinta si in trup.

Doua inimi bat

Una pentru alta si nu se mai despart.

Doua inimi si doua suflete

Tu si Eu, un tot intreg…

Dragostea nu are nevoie de cuvinte, dar cuvintele au intotdeauna nevoie de dragoste...

28 iulie 2011

GAND ,,BUN" INAINTE DE CONCEDIU



               Am ajuns si ziua asta mult asteptata de un an intreg. Sa fie un gand ,,bun", o trecewre in revista , un semnal de alarma, un repros adus mie insumi... Si cand te gandesti ca mai ieri erai copil, mai ieri te jucai cu jucarii. Hai sa privim putin in urma, sa vedem ce sa intamplat in anul care a trecut, ce am realizat, ce nu am reusit sa ducem la bun sfarsit. Sa facem o comparatie mai adanca sa zicem o comparatie intre anul acesta si acum 15-20 de ani. Sa vedem ce a fost, cum a fost si sa facem o comparatie cu ceea ce este acum si cum este acum. Cum vi se pare? Schimbare totala nu? Chiar si pe vremea lui Raposatu era mai bine, adica impropriu zis bine, dar oricum nu murea nimeni de foame, toti aveau de munca, nu muncea nimeni dar planul se facea mereu 100% sau mai bine. Politia era politie, pe atunci nu trebuia atunci cand te duceai la medic spre exemplu sa ii umpli buzunarulcu jumatate din salar ca na daca dai mai putin se uita chioras sau iti mai cere fara sa aiba pic de rusine, putin scrupule, nimic; Numa atata? iti spune el, tu nedumerit dai din umeri, la care primesti raspuns; Mai pune 100 sau cum e mai nou acum cu roni iti cere sa mai pui 10 roni, daca ai norocul acesta, dar de obicei ,,licitatia" incepe pe undeva pe la 50 de roni. Revenind la legea de atunci, adevarul e ca eu nu am apucat mare parte, adica scriu si eu din auzite aveam pe atunci 5-10 anisori, dar oricum lumea vorbeste, doar ca acum nu se face nimic, toti vorbesc, toti se bat cupumnul in piept ca ei fac si dreg, vorbe goale doar vorbe, totul doar asa cu vorba ca daca sunt pusi fata in fata nu ca nu zic nimic te fac si nebun ca ei nu au zis asa ceva. Cum sa nu iti pierzi mintile, cum sa nu te enervezi si sa izbucnesti cand l-ai auzit cu urechile tale cand spunea, acum e un mielusel nu mai zice nimic, din contra neaga tot, e alt om sau e fratele lui geaman, o avea frate geaman si eu nu stiu, oricum fie cum o fii ramane ca in tren, el reneaga tu inebunesti, iti pierzi mintile dar asta e asa e lumea in ziua de azi fara pic de responsabilitate, toti incearca sa fie sefi, daca nu se poate sefi macar un sef mai mic.
          La revolutie sa strigat: Libertate, libertate ! ... eu zic ca asta nu e libertate nici atunci nu era libertate dar nici acum, poate cineva sa afirme ca acum este libertate? O sa spuneti ca e mai bine ca atunci, nu zic nimic, dar vad ca toti vorbiti de acele vremuri cu nostalgie si spuneti  ca oricum a fost era mai bine ca acum. Acum e democratie, asa o fi dar este o democratie prost inteleasa. Nu intru in detali dar libertatea nu este ceea ce este acum, unde este dreptul la libera exprimare, mai mult nu zic. Apropo de mult am vrut sa va relatex o intamplate petrecuta acum cativa ani in urma la alegerile pentru primarie intr-un sat (nu dau nume sa nu se scandalizeze lumea). Pe site-ul primarie apare o noua pagina Alegeri 2000 si nu stiu cat. Pe aceasta pagina apar enumerati in functie de rang toti candidati, acesta fiind stabilit de primarul de la acea vreme. Bun toate bune si frumoasa pana acum, asta la prima vedere. Incerc sa aflu informati despre un candidat anume si dau un clic pe numele lui in speranta ca am sa gasesc ceva interesat. Am gasit ceva nu interesant ceva foarte foarte interesant; imi apare poza lui cu nume in dreapta plus varsta ceea ce ar fi bibligrafia lui cred, revenint pe pagina in care erau enumerati candidati dau clic si la primarul din acea vreme, hoho ce mai bibligrafie doua pagini, erau toate scoliile care le-a absolvit( a uitat sa treaca gradinita sau nu a facut gradinita ca se observa putin), plus de asta era scris si ceea ce a realizat in mandatul care tocmai se sfarsea cat si cel ce avea sa urmeze care era eminent, tot ce avea in plan sa faca dupa ce va fi ales ceea ce sa intamplat (dupa fraudarea alegerilor din cate am auzit). 
         Si mai aud ca traim intr-o tara democrata sa nu aud asa ceva ca nu cred, Ceausescu a fost impuscat in speranta ca odata cu el dispare si comunismul. Gresit! El este mort iar comunismul umbla liber, mai nou cu acte false sub alta denumire, acum se numeste democratie, asta e realitatea. Hai sa fim realisti ce sa schimbat dupa moartea lui Ceausescu. Acum o sa ziceti ca sunt comunist(nimic nu ma mai mira). Va asigur nu sunt; nu zic ca e bine ca a fost impuscat dar nici rau nu e, dar oricum ce sa schimbat. Va spun tot eu, nu sa schimbat nimic in bine, poate in rau, dar nu poate , sigur si asta o vedeti si voi, oameni care mor de foame, mor in spitale din lipsa medicamentelor si a fondurilor necesare. OK am inteles nu sunt bani dar Domnul Emil Boc a avut bani anul trecut daca nu gresesc sa mearga pana in Ungaria ,,cu caine cu mata",cu toata suita, plus ca si-a luat si masinile ca de , in Ungaria nu gasea masini acolo sunt doar biciclete si cum el e deja mic un efort fizic l-ar fi facut si mai mic, poate gasea un calut, un ponei, dar nu calutu e pentru Basescu, adica nu gresit el e cu barcuta, atunci calutul e ideal pentru ,,pitic". Oare cum i-ar sta calare pe un armasar pur sange? Va spun eu foarte comic. Mai am cateva saptamani si plec si eu ca tot omul in concediu, ple si eu cateva saptamani, merit si eu o mica pauza. Hai sa nu va las sa va ganditi degeaba la stiu eu ce locuri exotice, eu nu sunt nici Basescu nici Berlusconi sau Obama, sunt un simplu muritor cum am mai zis-o intr-un post anterior. Va las cu un gand bun si cu un indemn anti  Basescu: Desfaceti cureaua!!!  Nu care cumva sava ganditi la prosti, eu zic cu asta start la chef si voie buna, cu acest post imi iau ramas bun de la voi si ne auzim in toamna cu forte noi si cu pofta de viata cu pofta de munca 



      VACANTA SI CONCEDIU PLACUT !!!!






22 iulie 2011

TU CE ASTEPTI ?




           Oare ce ar mai ramane din viata noastra daca am elimina toate asteptarile? Sa traiesti total doar in momentul prezent, sa nu opui rezistenta la nimic din ceea ce iti este dat sa traiesti, sa nu mai ai nici o dorinta! Sa fie oare cu putinta?
            Toata viata este o asteptare, asteptam mereu ba autobuzul, trenul, salariul, sfarsitul luni si tot asa. De ce oare asteptam sa treaca timpul? Cand eram mici doream cu ardoare sa crestem mari, de ce oare? Asteptam mereu ceva: asteptam atunci cand suntem la munca sa se faca ora de plecare, sa terminam programul. 

NEBUNILOR

   Da asa e nu vreau sa jignesc dar asa suntem niste nebuni cum sa astepti sa mori, cine asteapta asta. Ca de exemplu eu acum astept sa merg in tara astept sa plec, deci in concluzie si eu imi astept moartea, de ce suntem cretinii, toata viata este o asteptare. 
       Fara asteptari de la viata, fara asteptari de la cei dragi, fara asteptari de la cei mai putin dragi, fara asteptari de la guvern sau de la primarie, fara asteptari de la oameni, in general, ce-ar mai ramane in mintea noastra? Ce altceva ar mai gandi mintea noastra? Toate starile de furie au la baza o frustrare, adica o asteptare ne-implinita. Nei nfuriem atunci cand ne asteptam la ceva si obtinem cu totul altceva. Vrem sa inchidem o usa, nu sta inchisa si atunci ne infuriem pe ea si o trantim sau o injuram. Pacatoase si paguboase obiceiuri! Hai sa fim seriosi daca o trantim riscam sa o scoatem din balamale, si chiar de spui ceva ,,de dulce" tot nu se inchide din contra...


         Oare am putea trai fara asteptari? Eu zic ca nu, este pur si simplu imposibil, oricum asteptam ceva fara sa ne dam seama. Daca asculti o melodie o banala melodie tot astepti ceva sa o auzi, daca se intrerupe te intrebi de ce oare si incerci toate metodele sa o reasculti sau sa termini ascultarea. Un baiat de la o fata asteampta multe (nu zic ca si fetele nu asteapta de la noi dar eu zic de baieti ca sunt baiat), ce asteptam? pai sa vad ar fi multe bune si rele, mai putin decente dar si indecente, nu am sa stau sa enumar acum, va las pe voi sa imi spune-ti daca vreti. 




           Hai sa vedem ce asteapta fiecare de la viata, ce vrem de la alti, dar mai important e ceea ce vrem de la viata, de la noi ce ne dorim, ce vrem sa realizam.


            Sa va spun ca orice asteptare neinplinita se transforma in frustrare. Ele sunt toxine pentru suflet, in acopera in sufoca, precum radicalii liberi sunt pentru corp(cine stie de ele, eu unu am gasit pe net). Daca nu avem un sistem imunitar bun (ma refer la suflet), frustrarile se aduna si treptat ne vor face infirmi din punct de vedere sufletesc si spiritual.

             Hai sa ne bucuram de fiecare clipa traita, haideti sa traim la maxim cu motoarele turate la maxim fara sa privim in urma, sa ne bucuram de tot ceea ce ne iese in cale, nu ma refer la blocuri si tot ce inseamna evolutie, hai sa ne bucuram de ceea ce era inainte sa intervina omul, sa ne bucuram de un copac, de o albina, de o vrabiuta. Sa ne bucuram de orice lucrusor care ne iese in cale ca si cum ar fi prima data ca il vedem. Nu va atasati de nimic, nu respingeti nimic. Cautati doar sa intelegeti totul si sa cumprindeti in perceptia voastra un cadru mai larg al realitatii din care fac parte cele care va sunt date sa le traitii, din care facetii parte voi.



        Hai sa traim o zi nu mai mult fara sa ne gandim la cei din jur, fara sa facem ceea ce ar fi normal de facut pentru a le satisface asteptarile, sa ne ,,rupem" de realitate, cine incearca cu mine? Oare este posibil ca timp de 24 de ore sa nu apelam la nimic din ceea ce este creat de om? Eu nu cred ca reusesc sa rezist. Putem oare sa lu-am viata de la zero sa luam viata de jos.



          Am putea spune ca si visele sunt tot un fel de asteptare, insa nu este problema ca visam si apoi spunem; ,,Doamne ajuta sa fie asa! " sau ,,Doamne fereste! ". Ma refer la asteptarile imediate. Asteptari prin care cerem cuiva indirect sa faca ceva, sa se comporte intr-un anumit fel, asteptari prin care vrem ca cineva sa ne rezolve problemele, sa ne faca fericiti. Sa ne ocupam mai intai de acestea si apoi sa trecem la cele mai adanci! Eliminati acest gen de comportament prin care asteptati pe alti sa va faca fericit. 




  ...


21 iulie 2011

INCREDEREA , PENTRU CE ???

De ce avem incredere? Oare de ce avem incredere? In cine avem incredere? La aceasta intrebare cred ca nu pot raspunde...pentru ca nu cred ca am cum...dar increderea se castiga destul de greu si se pierde intr-o secunda, totusi, o folosim cand nu trebuie, aiurea, adica la cine nu e cazul, hop si noi... De obicei, se bazeaza pe respect reciproc si pe sinceritate...e greu, oare, sa-i spui adevarul unui om si sa nu-l duci cu zaharelul? Bine, o sa ziceti ca si "zaharelul" e una dintre metodele care evita adevarul...de parca nu as sti despre ce e vorba...cateodata suntem orbi, cu toate ca avem toate semnele "tradarii"... Cat de greu e sa spui adevarul in fata, stiti prea bine ca nu este acceptat mereu sau ca nu este acceptat de toata lumea sau e acceptat partial? Dar? Mergem mai departe...De ce? Pentru ca ni se pare ca toata lumea e ca noi...Wrong answer...si tot asa...si vad ca nu ma lecuiesc...am un dezgust fata de latura asta umana...adica de inselarea increderii in stil pur marsav nesimtit si ticalos...Ne place, ca si specie umana si nu numai, sa fim deasupra tuturor, sa fim priviti ca niste regi, sa ni se recunoasca puterea... Eu sunt mai tare ca tine, ei si ? Cum ajungem acolo cum facem sa ajungem ,,in top" ? Prin orice mijloace...Inselare, mituire, calcat pe cadavre...numai noua sa ne fie bine...Deci...increderea, dupa mine, e un sentiment frumos numai bun pus in vitrina si lasat acolo...dar sa nu fie folosit...never, ever, forever...stie cineva leacul impotriva....? Cum se simte, oare, unul care iti inseala increderea? Io zic ca bine...

P.S. Pentru evitarea oricaror speculatii, acest post nu are absolut nici o legatura cu prietenii mei de suflet din grupul din care fac si io parte, sau cred ca fac parte...

17 iulie 2011

Povestea unui baetel...

"A fost odată un băieţel care a dorit foarte mult să îl întâlnească pe Dumnezeu şi s-a gândit el într-o zi să pornească în căutarea Lui. Ştia foarte bine că nu o să fie o simplă plimbare, aşa că înainte de a porni şi-a umplut bine, bine valiza cu dulciu...ri şi cu multe sticluţe cu apă, să-şi mai potolească foamea şi setea din când în când. Când a fost la câteva blocuri depărtare de casa lui a zărit un parc mare şi umbros, şi s-a gândit să-şi tragă puţin suflul înainte de a porni iar la drum. S-a aşezat pe o bancă lângă o bătrână amărâtă care se uita atât de plictisită la porumbeii ce scormoneau şi ei asfaltul, în speranţa că or mai găsi câte ceva de-ale gurii. Băieţelul şi-a pus valiza în braţe şi a scos din ea o sticluţă de apă şi când să se servească a fost întrerupt de privirea bătrânei, care se uita la el cu o flămânzeală de parcă vroia să îl mănânce cu tot cu papuci. Făcându-i-se milă, baiatul i-a oferit acesteia câteva dulciuri, iar drept răsplată bătrâna i-a oferit un zâmbet. Atât de incredibil şi de radiant a fost zâmbetul bătrânei, încât băieţelul i-a oferit şi o sticluţă cu apă doar, doar va mai primi încă un zâmbet atât de frumos. Fără nici o ezitare şi fără nici o reţinere, bătrâna i-a mai zâmbit încă o dată copilului. Toată după-amiaza întreagă au stat acolo pe bancă, mâncând şi bând, fără să îşi spună vreun cuvânt unul celuilalt. Pe când se înnoptă, băiatul simţi prezenţa oboselii şi se hotărî să o ia către casă, cu gândul că îşi va continua călătoria în următoarea zi. Nici nu apucă bine să facă câţiva paşi că dă fuguţa înapoi s-o îmbraţişeze pe colega sa de bancă. Bătrâna surprinsă de fapta copilului, tot ce i-a putut oferi înapoi a fost cel mai frumos zâmbet pe care l-a văzut copilul în acea zi. Ajuns acasă, mama băiatului îl întâmpină. Surprinsă de expresia feţei plină de fericire a copilului ei, nu se răbdă să nu îl întrebe: “Ce ai făcut tu azi de eşti aşa de fericit? Cine ţi-a adus această fericire?” Copilul îi răspunse: “Am luat masa cu Dumnezeu!”. Şi înainte ca mama lui să apuce să îi răspundă, a mai adăugat: “Ştii ceva? Are cel mai frumos zâmbet dintre toate pe care le-am văzut vreodată!” Între timp, bătrâna a ajuns şi ea acasă şi fiul ei, observând privirea paşnică a mamei, nu a ezitat să n-o întrebe: “Mamă, ce ai facut azi de eşti aşa fericită? Cine ţi-a adus această fericire?” Ea i-a răspuns liniştită: “Am mâncat în parc dulciuri cu Dumnezeu!”. Şi înainte ca fiul său să apuce să îi răspundă, a adăugat:” Ştii ceva? Este mult mai tânăr decât am crezut!” Morala: Prea des uităm puterea unei îmbrăţişări din suflet, a unui zâmbet sincer, o vorbă bună, o privire senină sau o ureche ascultătoare. Uităm că poate nouă ne-au tranformat o zi obişnuită într-o zi specială sau chiar ne-au schimbat întregul fir al vieţii. Şi totul fără să cerem, am primit exact când aveam nevoie mai mult! Iar noi, în rutina în care am intrat, uităm să mai şi oferim..., nu neapărat din egoism, dar am uitat să oferim fără să aşteptăm nimic în schimb... "Să deschidem ochii larg, să privim cu inima, să auzim cu sufletul şi să atingem cu gândul!"

13 iulie 2011

IREAL, UN VIS DE ZI

Uneori ma simt super singur…uneori am nevoie de tine, te vreau langa mine, asteptarea ma omoara…uneori ma gandesc ca orice s-ar intampla imi vei fi in minte si nu vreau sau nu as vrea sa te scot nu te pot scoate de acolo niciodata…si o viazta intreaga as vrea sa fiu langa tine ... tu existi in mintea mea, astept clipa in care te voi avea alaturi, sa te pot privi in ochii, sa iti pot spune cat de mult insemni pentru mine prin cuvant nu cred ca as putea, nu as reusi …ash vrea sa merg mai departe fara sa ma gandesc ca fara tine eu nu sunt eu, stiu ca fara tine intreaga lume nu va mai exista…sunt cuvinte soptite ce mi le aduc aminte doar atunci cand inchid ochii…atunci cand ma cuprinde visarea…cand orice vreau eu e posibil…atunci cand limita e sfarsitul vietii…iar iubirea nu se defineste in niste limite...totul e special in lumea asta..pana si firul de iarba are ceva frumos...dar tu esti cea mai speciala...esti singura care creezi sperantza...ce ai stiut in fiecare clipa sa ma inveti sa iubesc....iar eu am crezut ca te iubesc mai mult decat as fi putut..dar tu mi-ai aratat ca ma iubesti din tot sufletul tau si ca intre noi nu stau cateva vorbe...nu sta nici cerul nici pamantul...ci gravitam in jurul iubirii...totusi eu te iubesc...



Am incetat sa cred ca exista iubirea adevarata...dar nu am incetat sa cred ca pot iubi cu adevarat...intr-un fel fara sens...viata...iubirea...totul...doar tu si eu suntem adevarati...si oricine poate spune acelasi lucru despre noi...dar tu poti spune ?


Uneori ma sufoca amintirile...uneori as vrea sa traiesc in lumea mea si sa ma trezesc intr-o zi ...doar cu tine... eu si tu nimic altceva... sa te pot privi tot mai profund...sa existe acea senzatie...acea dorinta ...eu te vreau...tu ma vrei...ne dorim sa fim mai aproape unul de celalat...imi doresc sa te am langa mine, sa ma trezesc in noapte si sa te privesc cum dormi langa mine...dar eu cel mai mult imi doresc sa-ti spun   


TE IUBESC !!!





Sunt simple cuvinte ce-mi vin mereu in minte....sunt simple culori ce le amestec si dau peste altele mult mai interesante...dar pe tine nu te pot vedea simpla..nu te pot amesteca...nu te pot combina nu am cum sa dau peste alta, peste cineva mai special, peste cineva care ar putea sa imi schimbe viata, mi-ai schimbat sensul vieti, modul in care percep viata...pentru ca tu vrei sa fii iubita...dar oare eu am sa pot sa iti ofer iubirea necesara, iubirea de care ai nevoie, am sa pot sa te iubesc cat ai tu nevoie? am sa pot sa iti ofer ceea ce meriti? eu vreau sa iti ofer totul sau nimic cale de mijloc nu este, vreau sa iti ofer tot ceea ce e mai bun, mai frumso in viata... iti ofer inima mea, iti ofer viata mea, sufletul meu, trupul meu, dar oare e de ajuns? tu meriti mai mult viata mea e fara valoare pe langa inima ta, e pulberea care se ridica pe strada dupa trecerea unei masini, ceva insemnificativ, ceva fara nici o valoare, asta sunt eu nimic mai mult dar cu toate astea vreau sa iti ofer tot ceea ce am, tot ceea ce sunt, stiu ca nu e de ajuns, stiu ca nu se poate compara, eu iti fac aceasta oferta, stiu ca nu se poate egala cu cea ce tu ai de oferit dar poate reusesc sa te ,,pacalesc" sa accepti acest targ. Ce zici batem palma? Accepti aceasta oferta? 

10 iulie 2011

Pentru cel mai scumpic Ingeras!!!

Sunt mii si mii de cuvinte pe care cu siguranta le meriti, dar eu din pacate nu le stiu pe toate sa ti le spun… Din pacare nu pot da nimic mai mult decit sufletul meu, gindurile mele, intreaga mea fiinta…
Si daca iti spun ca “TE IUBESC” fara ca macar sa-ti fi intilnit privirea inseamna ca “TE IUBESC” pentru ceea ce esti, pentru ceea ce ma faci sa simt, sa fiu pentru sufletul tau de aur….. pentru tot ce repreziti pentru viata mea.
Si cum sa nu “TE IUBESC” cind pentru tine simt ceea ce nu am mai simtit pentru nimeni niciodata, cind tu ma faci sa ma simt cea mai importanta persoana din intreaga lume… cum sa nu visez la tine…..? cum sa nu te vreau linga mine in fiecare clipa…..? Cum sa nu “TE IUBESC” ?
Nu am cuvinte deajuns sa-ti spun tot ce simt pentru tine… sper doar cu timpul sa-ti pot demonstra toata dragostea pe care ti-o port.
As dori sa scot inima din piept cu toata dragostea si dorul fata de tine si sa o pun in pieptul tau sa simti ceea ce simt si eu.
As vrea sa te poti sa te vezi prin ochii mei, numai asa ti-ai da seama cit de mult insemni pentru mine.
Insa ceea ce pot sa-ti ofer este si va fi
“INIMA MEA”

8 iulie 2011

INTELEPCIUNEA VIETII

                   Un indian era impreuna cu prietenul sau in centrul New York-ului. Era ora amiezii iar strazile erau pline de oameni. Masini claxonand, taximetre ce luau curbele cu viteza, sirene ce se apropiau sau se departau, toate aceste sunete ale orasului parca te asurzeau. Dintr-o data indianul a spus:
- Am auzit un greiere.
- N-ai cum sa auzi un greiere in tot vacarmul asta! i-a spus prietenul lui.
- Sunt sigur, am auzit un greiere! a insistat indianul.
- Asta-i o nebunie! a raspuns prietenul. Indianul a ascultat cu atentie un moment dupa care a trecut strada spre o zona unde se aflau cativa copaci. A cautat imprejur, sub ramuri si a gasit micul greiere. Prietenul sau a ramas uimit.
- E incredibil! Trebuie sa ai un auz supraomenesc!
- Nu, a spus indianul. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde de ce asculti cu ele.
- Dar nu se poate! a continuat prietenul. Eu n-as putea auzi un greiere in acest zgomot!
- Depinde de ceea ce este important pentru tine. a venit imediat raspunsul. Da-mi voie sa-ti arat.
A bagat mana in buzunar si a scos cateva monede pe care le-a lasat sa cada discret pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu tot zgomotul asurzitor al orasului, au remarcat ca toti oamenii de pe o raza de 5 metri au intors capul privind in jur daca nu cumva banii cazuti erau ai lor.

- Intelegi ce am vrut sa spun? a continuat indianul. Totul depinde de ceea ce este important pentru tine.
Ascultind zi de zi la televizor  gilceava, crimele, tragediile,
URECHEA, CARE ESTE PRELUNGIREA CREIERULUI NOSTRU,  se fixeaza pe tot ce este urat, rau. Ni se induce FRICA!Devnim neputinciosi, tematori (de avion, de frig, de vant, de mancare, de oamenii de langa noi, de sentimentele noastre SI NU STIM DE UNDE, CAND SI CUM.
UITE ASA:  ascultand asa zisele informatii, care de fapt sunt praf in urechile fraierilor! Dupa care spunem: e greu, oamenii sunt rai, traim intr-o lume nesigura, urata, nu mai am incredere in nimeni, etc.



    Intre timp greierii canta, frunzele fosnesc, apele curg si noi nu le auzim.

5 iulie 2011

PROPUNERE (In)decenta

                Ma trezesc dimineata (13:50) dupa cateva ore bune de somn, programul de noapte iti suge toata puterea. Deschis ochii si in minte am o singura intrebare, as vrea sa stiu si eu ce ati face in urmatoarea ipostaza;

CA FEMEIE: Ce ai face daca intr-o zi un tip foarte bogat ti-ar propune 1.000 Euro in schimbul unei partide de sex cu el (de numai aprox 5 minute)?

CA BARBAT: Primesti aceeasi propunere de la o tipa foarte bogata….. Ai accepta sau nu?




Astept raspunsul tau .

4 iulie 2011

CONSECINTELE UNEI IUBIRII

As vrea s-auzi!
In lumea gandurilor mele,
Sufletul tau s-a ratacit,
Si-aud batand in tampla,
Un tipat surd, atat de stins

De parca-ntregul meu trecut,
In amintiri m-a parasit,
Si-ntre suspin si indurare,
Fiorii soaptelor m-au prins.

Mi se intampla numai mie,
Un trecator pe-al vietii mal,
Sa te iubesc cum doar pamantul,
Iubeste rasaritu-n zori,

Cand marea e un rug in flacari,
Ce ard prin fiecare val purtand
In necuprinsul zarii,
Miresme ravasite-n flori.

As vrea s-auzi acest ecou
Si sa te regasesti prin gand,
Facand ca visele sa para,
Minuni din alta primavara

Sa-mi spui ca langa pieptul tau,
Pot sa astept oricand ,
Pe cerul buzei tremurande,
Un zambet palid sa rasara.

Sa-ti cer suspinele-napoi
Si sa-ti arat corabiile,
Mii, ce duc placuta mea povara,
Tot mai departe-n larg

Poate candva le ancorezi,
In portul ce doar tu il stii
Punand sa fluture mereu sub stele,
Destinul la catarg.

BANNER

Photobucket toateBlogurile.ro create your own banner at mybannermaker.com!

Persoane interesate

Toate drepturile asupra blogului http://imagine-in-vitrina.blogspot.it/ apartin proprieterului.Reproducerea integrala sau partiala a textelor sau a ilustratiilor din orice pagina a blogului http://imagine-in-vitrina.blogspot.it/ este posibila numai cu acordul prealabil in scris al proprietarului la adresa cristian3plop@yahoo.com . Pirateria intelectuala se pedepseste conform legii.

All photographs and written content on http://imagine-in-vitrina.blogspot.it/ is proteceted by copyright laws and may not be used or exploited in any way without the prior, written consent of the owner.If you are interested in using texts or photographs please contact me at cristian3plop@yahoo.com.You may not use my work for commercial purposes without my permission.You may not alter, transform, or build upon this work in any form . Please Ask First!
IMAGINE IN VITRINA este un blog personal (mai mult sau mai putin) ce incearca sa arate niste chestii ce bine dispun sau nu. Foloseste continut propiu atunci cand nivelul intelectual al autorului o permine dar si din diverse surse publice de pe internet. Daca sunteti autorul unei poze sau material publicat, anunta-ma si voi arata sursa sau voi sterge respectivul sau respectiva chestie