Greu de crezut ca poate exista ceva mai puternic decat dragostea mamei pentru copil. Puiul de om este iubit, chiar inainte de a se naste, dar momentul primei intalniri produce o adevarata explozie a sentimentelor. Tot ceea ce iti imaginezi despre maternitate este cu mult peste asteptari. Sunt lucruri pe care nu le stiu decat mamele.
Dragostea materna este o reactie instantanee de atasament total si definitiv fata de copil. “Chimic, este o reactie care este declansata de instincte. Sentimentul profund de dragoste pe care il are mama, in special, este o reactie chimica, biologica de raspuns la actiunea unor hormoni. Este insa absurd sa ne imaginam ca dragostea de mama este doar atat!”.
Nu stiu daca pot descrie dragostea de mama. Pentru mine este cel mai coplesitor sentiment. Este mai mult decat viata mea, este totala si nu se poate cuprinde in cuvinte, oricat ar fi ele de mestesugite. Dragostea de mama are componente de care uneori mamele, parintii in general, nu le observa. Este vorba de reactiile sufletesti pe care le provoaca copilul. Chiar daca este foarte mic, bebelusul este capabil sa-i cucereasca pe adulti.
Daca parintii au instincte, atunci evident, au si copiii. De la bebelusi de cateva luni pana la strengarii de 4-5 ani, stiu instinctiv sa-i cucerereasca pe parinti. Au abilitatea de a provoca emotii care ii cuceresc pe adulti. Aceasta face parte dintr-un intreg mecanism de supravietuire, care vine la pachet cu bebe, si care sta la baza relatiilor dintre copil si parinte. Cred ca ar trebui sa ne intrebam daca nu cumva parintii sunt, in fapt, sedusi definitiv de copilul lor, si daca nu cumva aceasta este explicatia dragostei care exista, neconditionat intre parinti si copii.
Dragostea materna are insa foarte multe moduri in care se manifesta. Freud a fost cel care a descris, prima data, din punct de vedere psihanalitic, aceasta relatie speciala intre mama si copil. El a spus ca dragostea de mama este fundamentul structurii personalitatii adultului de mai tarziu, si ca este la fel de indispensabila omului ca si aerul. Daca la inceput dragostea de mama este o relatie instinctuala, aceasta se dezvolta in timp, pana la sentimentele umane profunde, care sunt caracteristice fiintelor rationale. Dragostea materna fiind o manifestare filtrata rational in sensul binelui.
Experienta maternitatii este cea mai completa si mai totala dintre experientele pe care le poate avea o femeie. O mie de tratate si o mie de specialisti nu pot pune in cuvinte ce simte o mama, ce modificari totale, complete si definitive se petrec intr-o femeie, atunci cand devine mama. Este cel mai greu, dar cel mai frumos lucru din lume.
Serge Lebovici sustine ca dragostea mamei, a parintilor, este cea care stimuleaza creierul copilului, care il ajuta pe nou nascut sa relationeze si il invata sa se adapteze la lumea din jur. Sunt de notorietate exemplele copiilor abandonati, care aveau tot, dar erau privati de dragoste. S-a constatat ca au fost incapabili sa aiba o dezvoltare normala. Este demonstrat ca efectele pozitive ale dragostei materne (care presupune nu doar afectivitate, ci si comunicare, implicare, interes si o preocupare constanta pentru copil), sunt cele care stimuleaza si sustin dezvoltarea psiho-somatica. Interactiunea dintre mama si copil, adaptata nevoilor acestuia din urma, in fiecare din etapele lui de dezvoltare sunt suportul cel mai important pe care trebuie sa-l primeasca. Iar toate acestea nu sunt doar vorbe. In spatele acestor afirmatii se ascund interactiuni psihice demonstrate. Se poate spune deci, fara teama de a exagera, ca dragostea mamei poate sa miste lumea si ca este elemntul fara de care copilul nu poate creste.
Sursa eva.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu