ACEST BLOG SE ELIBEREAZA FARA PRESCRIPTIE MEDICALA SE RECOMANDA CITIREA CU ATENTIE A CONTINUTULUI. DACA APAR MANIFESTARI PLACUTE SAU NEPLACUTE ADRESATI-LE PRINTR-UN COMMENTARIU
Adventul (de la latinescul adventus, care inseamna venire) este in traditiile crestine catolice perioada de circa patru saptamini de pregatire pentru celebrarea venirii in lume a lui Isus Fiului lui Dumnezeu cel intrupat. El este corespondentul postului Craciunului in traditia ortodoxa. Spre deosebire de acesta insa, Adventul pune in centrul atentiei nu doar amintirea venirii lui Mesia, ci si asteptarea celei de a doua veniri a Mintuitorului, in slava, cu sfintii si ingeri.
Inceputurile acestei sarbatori sunt undeva in secolele al cincilea si al saselea, in vestul Europei. Adventul incepe in duminica cea mai apropiata de ziua Sf. Andrei (30 noiembrie). El marcheaza si inceputul postului de Craciun, dar si inceputul anului bisericesc in traditiile crestine vestice. Astfel, astazi, 29 noiembrie, celebram in acest an prima duminica a Adventului.
Simbolul specific acestei sarbatori este cununa de Advent. Ea este formata din ramuri de brad. Acestora li se mai adauga patru luminari. Bradul impletit in cerc, este, desigur, simbolul vietii vesnice, in vreme ce luminarile sunt simbolul luminii ‘care a venit in lume’ pentru a alunga intunericul necredintei si al pacatului (Ioan 3:19-21). Frunzele cu spini adaugate uneori cununii fac trimitere la jertfa lui Cristos. Cele patru luminari semnifica cele patru mii de ani care au durat, conform traditiei, de la Adam la Cristos, al doilea Adam. Luminarea este simbolul bucuriei si lumina vieti vesnice.Lumanarile se aprind una cate una in fiecare duminica de advent.
Cred ca nu mai trebuie sa zic mai mult titlul spune tot, dar totusi reamintesc pentru cei care nu stiu sau au uitat. Pana nu de mult am avut un blog KRYS BLOG’S care nu de mult a fost blocat de tatal internetului adica GOOGLE din motiv de nerespectarea conditiilor contractuale, dar sa trecem peste asta cum ziceam despre titlu, in vechiul blog am avut o postare ,,Fotografie in vitrina” care ulterior a devenit titlul acestul blog. Cu putina ajustare de imagine si stil. Abia acum cand rasfoiam paginile virtuale ale primului blog am observat o postare cu titlul mai sus mentionat si am ramas stupefiat, fara sa vreau fara sa ma gandesc la primul blog am pus acest nume am recitit putin postarea si am sa va citez si voua despre ce era vorba nu am sa dau legatura pentru ca nu mai e in contul meu asa ca nu dau (fara suparare).
,,Oricine a iubit cu adevarat o persoana, stie ca acea persoana nu poate fi uitata, indiferent daca intervine alta persoana sau un motiv. Cu atat mai mult daca aceasta realitate a avut loc intre soți. . Iți facusei atatea planuri. Era genul de persoana in prezenta careia nu te puteai plictisi. Mereu inventiva, mereu pusa pe sotii, gata intotdeauna sa sara in ajutor celor care aveau nevoie, te facea sa te simti o persoana speciala in fiecare moment. . Caracterizarea ei , nici nu sti ce sa spui ca nu cumva sa uiti vreun detaliu. In preajma ei nu puteai sa nu iubesti si sa te simti in al noulea cer. .”
Cam atat restul nu mai dezvalui ca nu prea mai e ce. Va astept cu comentari despre ceea ce ati dori sa mai scriu pe blog sau ce ati vrea sa mai vedeti pe blog.
Am si eu o lene, e numa a mea toata. Acum cateva zile o prietena, daca pot sa o numesc asa cu toate ca nu am vazut-o niciodata in viata mea doar pe web pe calculator sau sa zicem cu e mai ,,cool” pe PC , aceasta domnisoara care imi e simpatica pana la limita bunului simt la insistenta mea a reinceput sa scrie pe blog adica asa mi se pare, isi face simtita prezenta in ultimul timp pe blog, si are si talent la varsta ei (stiu ca poate se va supara ca spun ca e mititica, dar pentru mine este destul de mica, ca varsta dar mental este destul de mare). Ultima ei postare este despre lene, azi stateam si reciteam nu stiu a cata oara acel text despre lene si ma gandeam, ca si eu m-am trezit cu aceasi senzatie in dimineata asta. Si vremea de afara te face sa fi asa dar mai ales dupa o noapte in care am dormit putin e si normal sa fie asa am sa iau si eu cateva fragmente din acea postare ca si mie imi este lene acum si sa scriu asa ca ,,Copia” si Incola” dau de cateva ori si gata postarea
Ea sa apucat de scris de lene, eu in schimb nu, deci in concluzie la mine e mai grav sau la mine se manifesta altfel fata de cum se manifesta la ea.
Acum recitesc si vad ca acest text e molipsitor, adica odata ce il citesti te apuca o lene, deci atentie mare pentru ca nu sa inventat inca remediu pentru aceasta boala incurabila.
Ma aplec in fata ta r00xanica si merci pentru aceptul de a ,,fura" ceva de la tine esti o dulceata (dupa cum te cunosc eu, dupa cum te-am vazut eu).
Ti sa intamplat vreodata sa zici ca Dumnezeu nu mai exista si apoi sa observi prezenta lui?
Pana acum nu am avut ... nu stiu ce nu am avut timp, curaj sau nu stiu sa scriu despre ceea ce mi sa intamplat acum de curand, adica duminica.
Daca e pura coincidenta sau o simpla si banala intamplare nu stiu sau asa mi-a fost scris sa nu mor duminica 15octombrie 2009 .
Deci sa incepem cu inceputul m-am trezit pe la ora 7:45 si cum fac de obicei cand ma trezesc repede la calculator, apoi pe la 9:15 plec la biserica sa particip la sfanta liturghie ( asta fac cam in fiecare duminica), ok pana acum toate bune se termina si liturghia (ora 10:20), dupa care incep sa merg spre casa putin grabit, apoi la un moment dat nu stiu ce imi veni in minte ,, unde oare ma grabesc asa” si o iau mai usor la deal spre casa, inainte cu o intersectie de casa mea, la circa 10 – 20 de metri in fata mea se produce un accident, daca continuam sa merg cum incepusem la iesire din biserica cred ca eram si eu in intersectie dar uite ca nu sa intamplat sa fie pura intamplare sau nu stiu ce poate sa fie nu imi pot explica, cineva are grija de mine nu sunt singur si asta ma bucura.
Acesta e inca un motiv sa cred ca Dumnezeu exista chiar daca cate odata ai senzatia ca a disparut.
Primul lucru pe care cineva trebuie să-l ştie în viaţă este de unde vine, încotro merge, care este scopul existenţei, pentru ce suntem aici…Fără îndoială, dacă vrem să ştim ceva în ceea ce priveşte destinul care ne aşteaptă, asupra propriei vieţi, este indispensabil deci, în primul rând, să ştim ceea ce suntem, asta este urgent şi de neînlăturat.
*** Aceasta postare este fara final, din lipsa de nu stiu am lasat postarea neterminata, cauta tu un final tinand cont ca ,,inca” sunt in viata deci traiesc...
Tineretea ar trebui sa fie caracterizata de o atitudine de speranta. Dar aceasta nu poate sa fie prezenta in tineri numai pentru ca apartin unei anumite categorii de varsta si pentru ca au viitorul in fata.
,, Indeosebi tineretea este timp de sperante, deoarece priveste viitorul cu diferite asteptari. Atunci cand suntem tineri nutrim idealuri, visuri si proiecte; tineretea este timpul in care luam hotarari decisive pentru restul vietii”. Tot omul are in decursul vietii multe sperante, mai mici sau mai mari.
Uneori poate sa para ca una dintre aceste sperante il satisfac total si ca nu are nevoie de alte sperante. In tinerete poate fi speranta iubirii mari si satisfacatoare; speranta unei anumite pozitii in profesie, speranta unui succes sau altul determinat pentru restul vietii. Insa atunci cand aceste sperante se realizeaza, apare cu claritate ca, in realitate, aceasta nu are totul. Atuci ramane intrebarea: care este fundamentul sperantei?
Asadar, speranta nu poate fi asigurata de calitatile personale sau de bunurile materiale. Mi se intampla des sa aud cum spun uni: ,, Ce sperante sa mai ai cand e greu sa termini o scoala, cand nu gasesti un loc de munca sau nu poti sa legi o prietenie adevarata?” Sunt dificultati obiective care afecteaza ,, doza de speranta”. Albert Camus spune: ,,Nu pot sa iert societatii contemporane faptul ca este o masina care trage oameni spre disperare”.
Plecarile in stainatate au insemnat pentru unii o adevarata mana cereasca, pentru altii greutatea unui nou inceput, unei noi vietii, unui drum inca nebatur cu multe pietre si anevoios.
Pentru uni a insemnat salvarea familiei din datorii, din foamete sau din lipsa unei locuinte, pentru altii distrugerea familiilor: fie sotul fie sotia, o data plecati, au intors pur si simplu spatelecelor ramasi, dand astfel cu piciorul unor ani pe care i-au petrecut impreuna. Studiile sociologice si psihologice arata ca din toate acestea, cei mai mult au de suferit copii, find cei mai afectati.
De cand a inceput fenomenul, am vazut plecarea in strainatate ca pe o mare ispita. Pai da m-as fi dus pentru ca mai toti vecinii si colegii de scoala au plecat, pe de alta parte, multi dintre acestia nu au realizat nimic in plus fata de mine si pe deasupra, unii dintre ei au mari probleme in familie sau au crezut ca le rezolva divortand.
Facusem un pact cu sotia ca nimeni sa nu plece din familie doar daca va fi mare, mare nevoie. Iar daca totusi vom fi nevoiti ca unul dintre noi sa mearga, acela trebuie sa fiu eu.
ca necalificat, cu toate ca aveam vechime. Eram apreciat pentru ceea ce faceam si nu pentru studiile pe care ar fi trebuie sa le am.
in aceasta incertitudine, intr-o zi, intorcandu-ma acasa, am gasit-o pe sotie foarte trista. Era somera! O veste nu tocmai buna in conditiile in care nici serviciul meu nu mai era sigur. Ce era de facut? Noi doi plus trei copii, la bloc, cu intretinere de platit, cu nevoile de hrana si imbracaminte, cu singurul meu salar, si acela nesigur, si cu somajul sotiei nu se mai putea sta pe loc. Era nevoie ca cineva sa plece!
Intr-o zi m-am decis: pentru ca eu inca mai aveam serviciu, sotia trebuia sa plece. Gasisem pe cineva care s-o ajute, iar munca pe care trebuia sa o faca era de a ingriji o batrane. Ar fi castigat de patru ori mai mult decat mine si asa ne-am fi descurcat.
Era luna martie, si ea trebuia sa plece. Inca mai eram in faza discutiilor si se vedea ca nici unul dintre copii nu era de acord cu solutia noastra. Deseori ii auzeam spunand: ,,Mama, daca o sa pleci o sa ne fie dor de tine. Tata nu o sa ne inteleaga asa cum ne intelegi tu!” . Cea mai directa era fetita mai mare. ,,Pleci chiar acum cand trebuie sa fi langa mine?”.
Auzindu-i , la inceput am incercat sa-i conving ca era necesar sa plece. Apoi am devenit nervos si le interziceam sa deschida subiectul. Ne mai desparteau cateva zile pana la plecarea propriu-zisa.
M-au lasat surprins si fara replica atunci cand mi-au spus: ,,Daca pleaca mama noi nu mai mancam nimic. Fara ea murim! Sa stea acasa!”. Am inteles ca avertismentul era serios si venea din suflet. Am decis sa ii ascult si sa inversam rolurile. Chiar daca mi-a fost greu, m-am lasat de serviciu si am plecat eu in strainatate. Acum ne e bine. Castig modest, dar suficient sa fac fata necesitatilor familiei.
Din toata povestea aceasta am inteles un lucru: daca este necesar ca cineva sa plece, acela trebuie sa fie tatal, pentru ca locul mamei este langa copii.
*Povestea mi-a fost relatata de un prieten, acum el o duce bine e cu toata familia acum in strainatate: sotie si cei trei copiii.
Toate drepturile asupra blogului http://imagine-in-vitrina.blogspot.it/ apartin proprieterului.Reproducerea integrala sau partiala a textelor sau a ilustratiilor din orice pagina a blogului http://imagine-in-vitrina.blogspot.it/ este posibila numai cu acordul prealabil in scris al proprietarului la adresa cristian3plop@yahoo.com .Pirateria intelectuala se pedepseste conform legii.
All photographs and written content on http://imagine-in-vitrina.blogspot.it/is proteceted by copyright laws and may not be used or exploited in any way without the prior, written consent of the owner.If you are interested in using texts or photographs please contact me at cristian3plop@yahoo.com.You may not use my work for commercial purposes without my permission.You may not alter, transform, or build upon this work in any form . Please Ask First!
IMAGINE IN VITRINA
este un blog personal (mai mult sau mai putin) ce incearca sa arate niste chestii ce bine dispun sau nu. Foloseste continut propiu atunci cand nivelul intelectual al autorului o permine dar si din diverse surse publice de pe internet. Daca sunteti autorul unei poze sau material publicat, anunta-ma si voi arata sursa sau voi sterge respectivul sau respectiva chestie
