RENASTEREA

          Am inceput de o vreme sa scriu despre ne-multumirile lumi, ale mele, ale tale. Acum te intrebi ce legatura are asta cu renasterea. Nu ma refer aici la renasterea artei, cea mentionata in cartile de istorie, ma refer la renasterea personala, la revenirea la viata, la invierea omului daca o pot numi in acest fel. Haide-ti sa renastem buna dispozitie, tot ceea ce pe noi ne face cat de cat fericitii, multumitii si implinitii. Vreau sa va propun un lucru simplu: Se intampla ca nu de putine ori sa fim gelosi, sa purtam manie pe o anumita persoana pentru ca are o situatie materiala mai buna decat a noastra, pentru ca are un servici mai bun sau mai bine platit sau alte lucruri pe care pe noi nu le putem avea. Nu le putem avea dintr-un singur motiv si acel motiv nu este aceea persoana, acel motiv suntem noi insine, chiar noi, deoarece nu ne dorim acel lucru din toata inima, nu avem incredere in noi, nu credem ca am putea reusi vreodata sa avem asa ceva, nu ne incredem in fortele propri. Sa va spun adevarul? Toate astea se intampla doar din vina noastra, asa este, nu este vina nimanui, e doar vina noastra, mereu cautam ,,tapul ispasitor" dar nu privim lucrurile decat din viziunea noastra, exect cum ne convine noua si nu ne gandim la alti, nu ne gandim deloc la ceea ce isi doresc ei, ce zic ei, ce vor ei, asta nu ne intereseaza, ne intereseaza doar ce vrem noi si restul lumi poate sa moara, atata timp cat pe noi nu ne afecteaza. Hai sa nu mai fim atat de cruzii, atat de cinici. Am mai scris in postarea trecuta ca la televizor orice program de stiri, de la orice ora, transmit dezastre, nenorociri si crime la tot pasul ca si cum ar fi o stire normala, o stire de informare, un fapt divers. Totul e normal si firesc deoarece asta vem sa auzim, asta dorim sa vedem; cruzime pe toate planurile, vrem sa vedem cum politicieni se cearta in loc sa faca ceva util pentru tara, sa faca ceva folositor in loc sa doarma in sedinte. Drept este ca asa sunt obisnuiti sa faca ceea ce doresc fara ca cineva sa ii intrebe ceva, ei pot dar noi... noi nu avem voie. Revenind la,,oile noastre" , va spun ca gelozia pe care o purtam pentru anumite persoane din jurul nostru trebuie schimbata. Da, asa este, trebuie schimbata nu inlaturata, nu trebuie sa ne apucam acum sa iubi pe toata lumea. Trebuie sa fim gelosi pe succesele altora dar singurul lucru pe care trebuie sa il facem nu este acela de a le ,,pune piedici" ci de a vedea, de a observa atent tehnica lor, adica sa vedem cum reuseste el, sa incercam sa il folosim drept exemplu de urmat si sa incercam sa ajungem si noi ca el sa punem umarul dar si creierul la treaba sa incercam sa urcam, acest lucru este realizabil doar cu vointa deplina si cu multa rabdare. Pentru a reusi sa urcam, sa crestem in realizari trebuie mai intai sa incepem ascensiunea dar nu trebuie sa uitam ca trebuie sa incepem de jos si sa nu uitam ca cu cat suntem mai sus caderea e ma dureroasa, trebuie sa avem incredere in fortele propri, in puterea noastra dar trebuie sa avem si speranta unui invingator, altfel te prabusesti inainte de a fi ajuns macar la jumatate. Trebuie sa te gandesti la binele tau nu la raul altuia, doar asa vei putea realiza ceea ce doresti, adica vei avea mintea limpede si te vei putea concentra cum sa faci sa ajungi tot mai sus, te vei putea gandi la visul tau, la ceea ce ti-ai dorit, la ceea ce vrei sa realizezi, iti vei putea vedea visul implinit.

 Al vostru, Krys          

Rugaciunea unui crestin

          Salutare la toata lumea, sa incep acest post prin a va saluta pe toti si a va dori tot binele din lume, dar se pare ca nu prea mai exista asa ceva sau se gaseste dar foarte greu si in cantitati minuscule dar si asa in combinatie cu alte elemente. Citeam zilele trecute un text pe un anumit site (http://www.ercis.ro/) intitulat: rugaciunea unui crestin, am sa o redau si eu aici traind cu speranta ca unuia dintre voi ii va prinde bine.

         ,,Trăim în civilizaţia morţii. Ajunşi aici, nu ne mai impresionează nici cifrele, nici adevărul crunt din spatele lor şi nici măcar crimele prezentate în mass-media ca "fapt divers", iar scenariile apocaliptice care se întrec în "noutatea" previziunii au devenit de-a dreptul plictisitoare. Nu ne mai impresionează nici eutanasia şi nici ideea ministrului sănătăţii din Olanda pentru instituirea asasinatelor la domiciliu pentru pacienţii care nu-şi dau consimţământul, fiindcă, în starea de legumă psiho-mentală ce se vrea indusă prin mass-media, totul e bun, totul e rău, nimic n-are nici o valoare şi nici o perspectivă. Aşa că - de ce să ne mai preocupe soarta creştinilor? În fond, de două mii de ani încoace, ne-am obişnuit cu persecuţiile, cu prigoana, cu asasinatele. Iar în calitate de creştini, nu trebuie să protestăm, nici să ne apărăm dreptul la viaţă şi cu atât mai puţin, la... dreptate.

Oare chiar aşa trebuie să stea lucrurile?

Când într-o peliculă celebră de acum, difuzată pe HBO, apare în cursul unui ritual satanic, Liturghia în limba română redată invers, au fost, ce-i drept, câteva proteste, dar fără răsunet şi finalizare, fiindcă aparent "nu există bază legală", iar "Liturghia nu beneficiază de... copyright"! Dar când se încercase acelaşi lucru cu muzică sacră hindusă, revolta credincioşilor care lua amploare şi ameninţările cu moartea la adresa autoarei coloanei sonore au făcut să se renunţe la idee, încât s-a trecut la... creştini, de preferinţă români, fiindcă ei tac! Şi suportă!

Şi iată Raportul agenţiei Fides pentru anul 2011 privind lucrătorii pastorali care şi-au pierdut viaţa în mod violent în cursul ultimelor 12 luni: 18 preoţi, 4 surori, 4 laici - 26 de persoane, cu una mai mult decât anul trecut. Iar raportul continuă cu menţionarea locului unde s-a produs asasinatul, ţara de origine a victimei, condiţiile în care au fost asasinaţi. Raportul este disponibil, dar câţi dintre noi renunţă la un divertisment TV ca să citească aşa ceva?! "Avem necazurile noastre, nu ne interesează! - sau lucrurile se citesc ca un fapt divers şi... se trece mai departe. Se trece peste cadavre! Peste cadavrele fraţilor noştri întru Cristos - tot aşa cum s-a trecut şi peste faptul că din constituţia UE s-a renunţat la afirmarea rădăcinilor creştine ale Europei! Iar raportul se referă numai la lucrătorii pastorali, nu la represaliile la care sunt supuşi creştinii pretutindeni în lume, pentru simplul fapt că sunt creştini.

La recenta sesiune (6-7 decembrie 2011) a consiliului ministerial al OSCE (Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa), arhiepiscopul Dominique Mamberti, secretarul Sfântului Scaun pentru relaţiile cu statele, a solicitat instituirea unei Zile Internaţionale împotriva Persecutării şi Discriminării Creştinilor, "ca semn important că guvernele doresc să răspundă cu seriozitate acestei probleme". Din păcate, nu ne-a parvenit (încă) ştirea confirmării propunerii menţionate. Probabil că în viziunea OSCE, cei peste două milioane de creştini care trăiesc sub ameninţarea morţii din cauza credinţei sunt o cifră... neglijabilă şi oricum, problemele religioase depăşesc cadrul discuţiilor lor "serioase". Şi atunci...

Oare cum sună rugăciunea unui creştin? Poate că a celor ucişi a fost asemenea rugăciunii sfântului Ştefan, primul martir al creştinătăţii - "Doamne, nu le socoti păcatul acesta"...

Dar rugăciunea tatălui, a mamei, a fratelui sau surorii celor asasinaţi? Sau rugăciunea tuturor celor care, prin infinite legături de suflet, îi susţineau acolo, departe, să-şi împlinească misiunea?! Dacă fiecare dintre noi am fi în această situaţie, oare ce am spune Tatălui nostru ceresc, când aici, jos, până şi dreptatea din vorbe, nu numai din fapte, ne este refuzată?!

...Fiindcă nici termenul de "martir" nu este acceptat pentru ei..."

                                                                                                            Al vostru, Krys

Pledoarie pentru o viata mai buna

                    ... Cand te-ai bucurat ultima data de viata ? Asa, degeaba, fara sa ai un motiv anume ... Pur si simplu doar pentru ca e soare afara ... Cand te-ai trezit ultima data dimineata cu zambetul pe buze bucurandu-te de tine, cand ti-a soptit ultima oara vocea interioara ca ai reusit, ca esti o persoana minunata, speciala, ca meriti tot ce-ti ofera viata mai frumos? Cel putin realizezi ca ai dreptul la toate astea? Poate AZI nu ... Poate zgomotul asurzitor al problemelor cotidiene iti tulbura linistea din suflet, poate de mult nu ti-a mai spus cineva o vorba buna, poate ai uitat sa crezi in tine, poate nici macar tu nu mai ai timp sa te asculti si sa te intelegi. Poate azi ai ajuns sa simti cum lumea se destrama in jurul tau, sa simti cu m totul se ruineaza, se distruge si se pierde.

                    Daca ai ajuns sa simti si sa traiesti toate astea e timpul sa afli ca nu asta e starea normala, fireasca a lucrurilor si experientelor pe care omul trebuie sa le traiasca intr-o viata. Te invit sa acorzi doar cateva minute din timpul tau si sa reflectezi la ceea ce am scris. Da-ti sansa ca MAINE sa fie altfel. Eu cred ca si tu ca toti alti ai dreptul sa zambesti, sa te bucuri, sa fii fericit, ai dreptul sa reusesti! Ai dreptul sa fii TU!

,, POATE CEL MAI MARE ACT DE CURAJ DINTRE TOATE CARE EXISTA IN ACEASTA LUME ESTE CURAJUL DE A FII TU INSUTI "

   

Ce este mai exact curajul de a fii tu insuti?

                    Curajul nu este absenta fricii, dar sa actionezi in timp ce simti frica, realizand ceea ce stii ca e bine.

                    Cuvantul curaj este mult mai profund decat pare la prima vedere. Haide-ti sa vedem de unde provine el, care este baza acestul cuvant. In limba franceza ,,inima" este ,,cueur" in latina este ,,cor". Acestea sunt radacinile cuvantului curaj (courage). Asadar, curajul inseamna de fapt sa traim cu inima deschisa.

                    Ce inseamna asta pentru viata noastra si pentru noi? Ei bine, daca vrem sa fim curajosi e timpul sa lasam mastile sa cada, sa ne aratam lumii, asa cum suntem noi fara nevoia de a parea altcineva doar pentru a primii aprobare, iubire si atentia celorlalti. Pentru ca, in ziua de azi oameni ar face orice le sta in putere si chiar mai mult pentru un stop de atentie sau pentru a fi aprobatii.

          Pentru mine curajul si libertatea merg mana in mana. De ce e important sa traim liber si cu curaj? Va spun eu. Pentru ca doar asa putem trai experiente de viata noi, de orice natura ar fi ele si doar traind experinete de viata noi putem sa ne imbogatim cunostintele si putem evolua. Deci, doar traind cu curaj si libertate putem evolua, iar evolutia este ceva ce sta in firea noastra. Daca nu evoluam atunci facem contrar involuam, viata nu sta pe loc si nici noi. Ce inseamna experienta de viata? Inseamna sa indraznesti sa iubesti, sa o spui, sa o arati chiar daca vei suferi o respingere sau un esec si apoi sa ai curajul sa iubesti din nou, sa o spui si sa o arati. Inseamna sa indraznesti mai mult pe plan profesional, sa vrei libertatea financiara, masina, casa, un zgarie nori sau orice altceva te incanta pe tine si te face fericit.Inseamna sa iti dai voie sa visezi si in acelasi timp sa muncesti zilnic la visurile tale, sa te educi zilnic, sa perseverezi. Inseamna sa iti misti ,,fundul" din scaunul comod din fata calculatorului si sa mergi sa traiesti o experienta minunata in mijlocul naturii, da faci sport, sa iesi din ,,jungla" de beton si sa respiri aerul oxigenat al unei paduri sau briza unei mari. Sa incercam sa lepadam blana de oaie si regulile impuse social. Alti oameni mor si sunt torturati pentru curajul de a spune ce gandesc, iar noi, care putem sa urcam pe cea mai inalta cladire si sa spunem orice vrem, fara sa fim trasi la raspundere nu avem curajul sa spunem parintilor ca nu ne place scoala la care mergem sau profesorului la ora ca felul lui de a preda ne plictiseste si nu invatam nimic sau partenerului de viata ca e gras/grasa ca un porc sau sefului ori colegului de la munca ca are o atitudine de tot rahatul.

    Asta ne face sclavi. Sau daca nu poti spune ceea ce simti din orice motiv te face sclav. Pentru a trai cu inima deschisa, adica sa traiesti curajos, inseamna in primul rand, sa te exprimi asa cum este si sa spui adevarul. Daca nu esti curajos ghici ce esti? LAS Deci? Ce alegi asi sa fii? Si eu am fost las, cand nu am facut anumite lucruri pe care azi le regret sau cand orgoliul nu m-a lasat sa spun ,,te iubesc" unei fete de teama sa nu ma respinga. Am fost de multe ori las, insa, Crede-ma ca niciodata nu este prea tarziu sa fii curajos. Atunci cand vei da dovada de curaj, cand vei trai cu inima deschisa vei simti ce inseamna cu adevarat libertatea. Insa nu uita ca libertatea ta se termina acolo unde incepe libertatea celorlalti, asa cum nu vrei sa-ti fie incalcata libertatea, nu le incalca nici tu pe ale altora.

Al vostru, KRYS